Magnolia

Magnolia (1999), cu Julliane Moore & Tom Cruise

Când am văzut ”Magnolia”, am crezut că a fost inspirat din filmele lui Inarritu (21 de grame, Babel etc.) sau din ”Crash”. Spre final însă, mi-am dat seama că a fost produs cu ceva ani înaintea acestora deci, e posibil ca filmele de mai sus să fi fost inspirate din ”Magnolia”.
Oricum ar fi, ”Magnolia” este un film adevărat ce nu trebuie ratat de niciun cinefil. Îmi pare rău că l-am văzut abia acum. Filmul este unul dur, șocant pe alocuri, crud și extrem de realist. ”Magnolia” este un film despre viața de zi cu zi, așa cum ne apare ea, de când ne trezim, mergem la serviciu, interacționăm cu ceilalți, venim acasă și ne culcăm. ”Magnolia” este un film despre răutatea și nimicnicia umane așezate la loc de cinste într-o viață extrem de trecătoare. Este un film despre mărire și decădere, despre excese și nepăsare, dar și despre consecințele acestora din urmă. Este un film complex, tulburător, în care ni se prezintă povești de viață, interconectate, exact ca în filmele lui Inarritu. Eu cred în astfel de legături pentru că nu concep că ceva ar putea fi întâmplător pe această lume. Orice acțiune pe care o facem, cât de mică, are influențe în lanț asupra celorlalți.
Extrem de dură, dar și emoționantă, este scena în care personajul interpretat de Tom Cruise, aflat la căpătâiul tatălui muribund, îi strigă acestuia, cu ochii în lacrimi, cât de mult îl urăște pentru suferința creată în copilărie. Da, în acest film, nimeni nu scapă nepedepsit, toți își primesc ceea ce merită. Ploaia cu broaște din final este reprezentativă pentru a acoperi, cu spurcăciune, răutatea întregii lumi.

Peacock

Peacock (2010), cu Ellen Page & Susan Sarandon

Un accident de tren, petrecut într-o zi oarecare, scoate la iveală o realitate de nebănuit: întreaga comunitate dintr-un orășel din SUA află, surprinsă, că John, un funcționar șters și aproape mut al băncii din oraș, are o ”nevastă” pe care nu o văzuse nimeni până atunci. Ei știau că John trăia singur de când îi murise maică-sa, în urmă cu un an. Cine este John? Care era trecutul său? Cine este ”femeia” din casa lui? Cum se vor raporta ceilalți la cele două personaje? Rămâne de văzut.
”Peacock” este un alt film psihologic complex, nu foarte alambicat, pe care l-am văzut recent și în care ni se prezintă un caz aproape șocant de personalitate multiplă. De data aceasta, personalitatea se disociază în două, iar ”personajele” aceluiași trup caută să se descopere, să se înțeleagă, să fugă unul de altul și, până la urmă, să se elimine reciproc. Oare vor reuși?

The Good Doctor

The Good Doctor (2011), cu Orlando Bloom & Riley Keough

Ce face un doctor rezident, complexat, singur, vanitos, probabil virgin, bolnav mintal și incompetent, pentru a-și aduce pacienta înapoi în spital, după ce aceasta a fost externată chiar de către el? De ce vrea el să o aibă iar pacientă? Cât de departe merge pentru a-și atinge scopul? Ce se întâmplă când unul dintre colegi începe să simtă că doctorul nu a respectat întocmai ”Jurământul lui Hippocrate”? Toate acestea se vor vedea în film.
”The Good Doctor” este un film psihologic, acceptabil, în care accentul se pune pe problemele nerecunoscute și netratate ale specialistului (medic în cazul de față) care pot fi atât de grave încât pot provoca până și moartea pacientului. Evident, situația se poate întâlni și în cabinetul psihologului, sau în relația psiholog-client.

Lawless

Cine iubește filmele cu bandiți simpatici (și nu prea), cu traficanți ce fac ei înșiși legea, cu gangsteri care se omoară în mijlocul străzii cu puștile automate, cu autorități corupte, s-ar putea să se bucure și de ”Lawless”, un film a cărei acțiune se desfășoară în America anilor ”30 și care ne spune povestea unor traficanți de alcool care se luptă cu poliția coruptă, dar și cu ceilalți din branșă, pentru a-și menține prosperă ”afacerea”. Filmul este destul de violent pe alocuri, cu scene de sânge și de cruzime brutală. Cu toate acestea, merită văzut, mai ales că, pe mine, prestația lui Shia LaBeouf m-a impresionat plăcut.

Disperarea USL alienează România

Nu cu mult înainte de Ziua Națională, cred că joia trecută mai exact, am văzut la Antena 3 o făcătură de emisiune, în care Gâdea, împreună cu toate slugile angajate ele lui Felix (cu rare excepții), s-au îmbrăcat în costume naționale, chipurile, în semn de respect pentru România, pentru simbolurile naționale, pentru tradiții etc. Când i-am văzut, îmi venea să râd și abia mă puteam abține. Mircea Badea era încălțat cu niște cizme mai mari cu 2-3 numere, care abia îi stăteau în picioare, și mai purta și o cămașă care, de strâmtă ce-i venea, părea a fi un corset de damă. Niels S. purta o pălărioară cu ciucurași, care-l făcea și groaznic de penibil, mai ales când rotea capul, iar Dana Grecu era îmbrăcată într-un fel de rochie populară, albastră, care, după părerea mea, i se potrivea ca nuca-n perete. Pe ceilalți nu i-am mai văzut în prim-plan, nu am mai avut răbdare, oricum am înțeles repede că nu spuneau nimic interesant, și mi-a fost clar că oamenii și-au făcut rost singuri de costume, pe ultima sută de metri, probabil unii nici nu le probaseră înainte și s-au trezit acolo aproape forțați să le îmbrace, chiar dacă arătau ca naiba în ele.
Sâmbătă seara, tot la Antena 3, Alessandra Stoicescu îl avea invitat, printre alții, pe Dorel Vișan, un actor cu un talent incontestabil. Actorul, căruia i se spunea maestre (de acord), răspunzând la pseudoîntrebările moderatoarei, a început să vorbească cu patos, perorând parcă dintr-o epocă romantică, dar fără să spună, de fapt, nimic adaptat la realitate. Văzând că nu face impresie pe măsura scontată, aceeași moderatoare îi cere să recite nu știu ce poezie. Actorul se supune și își începe numărul: alege ceva din teatrul lui Eminescu, care ar fi genial (teatrul), zice el, și rostește pe gură un fel de piesă ritmată despre Ștefan cel Mare, despre lupte, înaintași și țara lăsată moștenire urmașilor. Când l-am auzit, mi s-a urcat, dintr-o dată, sângele la cap.
Poezia lui Eminescu (care este poetul meu preferat) își avea o valoarea deosebită în epocă, sunt convins. Țara plătea tribut turcilor, era amenințată de Imperiul Țarist, iar Transilvania nici nu era a noastră. În acest context, e de înțeles naționalismul scriitorilor și al poeților de-atunci. Dar acum? Să vii cu astfel de poezii și să le reciți pe un post național? Tocmai în contextul globalizării și într-o Europă ce se vrea unită? E cât se poate de exagerat, e aproape o impostură din partea celor care permit. Alessandra Stoicescu nu doar că a permis ci, după ce Vișan și-a terminat recitalul, rămasă fără cuvinte, n-a știut ce să mai spună decât ”mă înclin Maestre”. Și s-a înclinat.
Întrebarea ar fi, văzând sentimentele naționaliste și patriotarde descoperite brusc de cei de la Antena 3, de unde se îmbracă aceștia? Unde-și fac vacanțele și în ce bănci își țin banii? Electronicele pe care le folosesc la greu unde sunt făcute?
Aș vrea să o văd pe Stoicescu îmbrăcată din cap până-n picioare de la Antilopa și că se duce la mare la Mangalia. Să-l aud pe Gâdea că merge în vacanță la Govora să se relaxeze și pe Badea să-l zăresc conducând un Logan pe stradă. Pe urmă, dacă acestea ar deveni un obicei la ei, aș mai începe să-i cred. (Apropo de vacanțe, Badea însuși a spus de-atâtea ori ce mult i-a plăcut în Austria, în Turcia etc.).
Acum, ce fac cei de la Antena 3 nu e întâmplător (am uitat să precizez de așa-zisa campanie ”Pe tricolor e scris unire”. La care unire, se referă, oare?). Ei se alătură, cum era și firesc, mentorilor politici ai USL care, încă din vară, de când cu suspendarea lui Băsescu, ca să pună mâna pe toată puterea, prin orice mijloace, fac o campanie naționalistă, pe față. Astfel, conform celor din USL, România a devenit, brusc, sluga Europei, iar românii ”sclavi în țara noastră”. ”Trebuie să ridicăm capetele, așa nu se mai poate, să fim demni”, adaugă ei. Manipularea a fost (și este) atât de intensă, încât a făcut ravagii la nivelul maselor. Cei mai mulți dintre semeni au început să creadă că străinii vin și ne muncesc, ne dau salarii de nimic, ne fură banii și-i duc la ei. România, cică, o duce rău fiindcă că nu e lăsată de occidentali să prospere. ”Noi n-aveam ce să căutăm în Uniunea Europeană, n-am fost pregătiți pentru asta. Era mai bine să ne fi dat cu rușii”, mai spun unii. ”Că, zic ei, rușii nu ne-au lăsat niciodată să murim de foame. A fost mai bine în comunism”. (Cine moare de foame acum?). ”Azi e dezastru, n-ai serviciu, n-ai bani, n-ai nimic. Cu ce mă încălzește pe mine că văd rafturile pline, dacă nu am ce pune pe masă. Toți fură de rup”. Și tot așa.
Uniunea Europeană, așa cum este ea, a reprezentat un fel de baubau pentru cei mai mulți, de la politicieni, până la omul rând. Românii au privit Uniunea Europeană ca pe o curvă ieftină, pe care o minți până o f..., iar după ce o f..., nu-i dai niciun ban, ba îi mai tragi și un picior în spate. Uniunea Europeană a fost bună cât ne-a dat: bani, locuri de muncă, piață liberă. Dar, când Europa ne-a cerut să respectăm regulile pe care noi le-am negociat pentru a intra în civilizație, aceeași Europă a devenit, încet-încet, dușman de moarte. De ce? Pentru că românul nu vrea să se civilizeze și nici să accepte vreo regulă. Românul, de la primul până la ultimul, decât să facă un efort acum ca să-i fie bine mai târziu, preferă să trăiască prezentul ”cum poate” și ”să se descurce” tot timpul. Și, astfel, iată, ”nu moare nimeni de foame”, dar nici bine nu-i e, aș adăuga eu.
Am mai auzit spunându-se că occidentalii ne-au păcălit cu această intrare în UE deoarece scopul adevărat al lor a fost să distrugă industria și agricultura românească pentru a ne face piață de desfacere pentru ei. Că, de fapt, nu i-ar interesa câtuși de puțin de soarta noastră. Totuși, întreb, ce poți vinde unora săraci lipiți? Cine-i ține pe români să nu-și muncească pământurile? Dacă nu i-ar interesa pe străini soarta noastră, de ce ne-au dat drept egal cu al celorlalte țări în orice organism reprezentativ? De ce s-au oferit să ne dea bani pe care noi n-am fost în stare să-i atragem? Doar idioții și rău intenționații nu văd răspunsurile corecte la aceste întrebări.
În realitate, politicienii sunt primii (în special cei de la PSD) care vor ca România să nu fi fost în UE. Ei ar vrea țara aceasta în afara lumii civilizate pentru că numai așa o pot ”stăpâni” după bunul plac. Interesul lor este să dețină puterea totală, să facă dreptate cum vor și să nu-i întrebe nimeni de nimic. Cazurile Dragnea și Mazăre sunt exemplare. În Giurgiu și în Gorj e aceeași situație: comunități întregi, sărăcite de-a lungul anilor, îmbătrânite, prădate sistematic de diverși mahări locali cu influențe politice, lăsate fără investiții și fără locuri de muncă, contează numai în preajma alegerilor. Doar înainte de vot pare a se gândi cineva la oameni, le oferă pâine (ieftină) și circ (adică spectacole de prost gust), după care îi încolonează și îi trimit să voteze. Evident că înainte de a pune ștampila, oamenilor li se face instructajul. Și, în acest mod, de fiecare dată, ”câștigă” cine trebuie. În Tg-Jiu, de exemplu, unde eu cunosc bine situația, PSD e la putere din anii ”90.
Băsescu spune adevărul când zice că Ponta se comportă ca un pisoi în fața lui și a străinilor. De ce cred asta? Pentru că la Bruxelles, având alături oficialii de acolo, nu ai cum să te duci și să-i minți cum vrei, pentru că a doua oară nu ai ce să mai cauți, nu te mai primește nimeni. Dar despre Ponta voi scrie puțin mai jos.
În acest context, cel al înțelegerii UE ca fiind o curvă, USL apasă cât poate pedala naționalismului, trezind și mai tare resentimentele românilor. Incapabili să prezinte un program coerent de guvernare, uitând parcă cu totul că se află la Putere de-atâtea luni, social-liberalii se comportă de parcă ar vrea să ajungă stăpânii lumii, iar toți ceilalți trebuie să li se supună. Și fac mitinguri pe stadioane, mimează înțelege divină, fericire veșnică și încredere oarbă în ei înșiși. În rest, nu mai contează nimeni și nimic. Românii (cu ”R” mare) și poporul, Ceaușescu România! Atât.
Nu mai reiau ce am scris și altă dată cu privire la această struțo-cămilă numită USL. Consider că este o alianță creată artificial, un fel de monstruoasă coaliție, conjuncturală, devenită acum antioccidentală, antidemocratică și chiar antiprogresistă, care nu are cum să aducă nici măcar un plus de bine țării, pentru că este compusă din oameni compromiși iremediabil, dornici de răzbunare și însetați de putere și de bani. Mai mult, ideile acestora, deși ei nu cred câtuși de puțin în ele, sunt profund stângiste, rudimentare, aproape comuniste. USL (mai ales PSD) se bazează, ca și votanți, pe oameni limitați, marginali, prost educați, frustrați și sărăciți. Unii dintre ei, deși nu se încadrează în categoria celor de mai sus, au devenit susținători ai USL din cauza politicilor prost aplicate de PD-L, mai ales în anii crizei. PSD știe că fără acești votanți, limitați sub toate aspectele, va dispărea primul ca partid, sau va fi obligat să se reformeze. Niciodată PSD-ul nu va alege o reformă proprie reală și tocmai din acest motiv nu cred că USL va încerca să facă în așa fel încât semenii să poată prospera cu adevărat. Singura speranță ca uniunea să se destrame rămâne lupta între cele trei partide, sau o lovitură a lui Băsescu. Teama de Băsescu îi face să dispere. Le e teamă că, prin cine știe ce mașinațiuni, Băsescu va întoarce rezultatul din viitorul Parlament în favoare sa. De asta vor, cu orice preț, să-l scoată din joc. De altfel, USL nu se teme atât de Băsescu, cât se teme de trădare. Trădarea, la români, este sport național și, cele trei partide, care au trădat ele însele, pe rând, cu vârf și îndesat, de multe ori, se suspectează reciproc. Frica de trădare justifică disperarea USL de a ajunge, prin orice mijloace, neținând cont de nimic, la Putere, a doua oară, în varianta actuală. În prezent, de frică și știind că nu se pot baza pe o construcție sigură, ba, mai mult, dându-și seama că ceea ce spun sunt petarde expirate care, se pare, nici nu mai iau foc așa cum vor, USL se comportă ca niște gangsteri cu pistoalele pe masă: ori ca noi, ori te executăm. Autosuficiența USL e născută din disperare, iar mimarea armoniei are aceeași cauză. Pentru USL nu există negociere, nici măcar loc de interpretare. Deviza lor e una: ”facem cum vrem noi”, iar dușmanul e etern: Băsescu! Numai că, tocmai aceste lucruri, demonstrează ce tensiune imensă este între ei. Despre programul lor n-ai ce să spui, căci nu există. Dar, se poate spune câte ceva despre ”cei trei mari”.

Cei trei crai...cu fața la Răsărit

Victor Ponta nu mi-a plăcut nicicând, iar asta nu pentru că ar fi fost adus și promovat în partid de Năstase, ci pentru că, în ciuda tinereții sale, nu mi-a lăsat senzația că ar fi un progresist, un european convins, un socialist de tip nou. Niciodată nu a avut curaj să spună ceva până la capăt, să lovească în sistem, să facă dezvăluiri din rândurile mafiei, să se bată pentru idei, nimic. S-a comportat, de fiecare dată când a apărut, ca un tip obraznic, autosuficient, părtinitor cu ai lui, deloc înțelept, limitat. Alteori, părea că vrea să spună ceva și, când te așteptai să vină cu dezvăluirea, se oprea, sau dădea înapoi. Toate acestea mi-au demonstrat că omul e complice sistemului și îi convine de minune să se pună bine și cu cei noi și cu cei vechi din partidul în care el nu crede.
De când e prim-ministru, e jalnic. Calități nu am observat să aibă, face gafe mai multe decât Boc și e cu mult mai antipatic decât acesta. În ultima vreme, principala ”calitate” a lui Ponta e minciuna. Ponta minte de când se trezește și până se culcă, minte când deschide gura, minte peste tot și în fața tuturor. De exemplu, pe mine, minciunile lui cu banii POSDRU m-au afectat direct. În timpul mandatului său eu nu mi-am luat salariile întregi din iulie, apoi din septembrie. Deci, numai și din această cauză nu aș avea cum să-l susțin. Dar, nu e numai atât. La Ponta mă mai enervează și zâmbetul său tâmp, afișat peste tot și fără rost. Omul nu pare pregătit când vorbește pe chestiuni serioase, iar ca să-și ascundă slăbiciunea, afișează acel zâmbet enervant. Dacă cineva insistă să răspundă concret, trece la jigniri.
Se simte că nu are niciun crez politic și e nepregătit pentru funcția pe care o deține. Nu demult era cu Che Guevara pe piept (cunoscătorii știu cine a fost și ce ravagii a făcut), pe urmă se ducea în genunchi la Bruxelles, chemat să dea raportul, acum e naționalist. În fapt, sunt convins, e o marionetă.

Antonescu e marea mea dezamăgire, și asta din cauză că l-am votat când a candidat și m-am bucurat când a câștigat șefia PNL. Îmi plăcea cum vorbea, părea că tot timpul are replică și știa să
țină un discurs. Omul se exprima în metafore, chiar și despre Băsescu, iar asta mă atrăgea cel mai mult.
De când a devenit Președintele PNL și a mai format și această uniune cu Ponta și Felix, Antonescu a început să mi se arate așa cum e. Adică un fanfaron. Un ins bun de gură, orgolios peste măsură, tupeist, megaloman, foarte iritabil, veleitar și răzbunător. Deși liberal, nu pare a avea un crez politic adevărat atât timp cât s-a aliat cu PSD, descendentul direct al odiosului PCR. Prin această alianță, Antonescu a șters cu buretele toate nenorocirile, toate crimele, comise de comuniști vechilor liberali, dar și României întregi. Antonescu se comportă ca un disperat după putere și funcții, pare a avea probleme reale cu somnul și nu știe cum să-și ascundă slăbiciunea. El vrea cu orice preț să ajungă Președintele țării, iar pentru a-și atinge țelul, a trecut, liberal fiind și profitând de efectele crizei la nivelul maselor, la naționalismul deșănțat. E penibil, dar și greu de înțeles în același timp. Între timp mi-am dat seama că, în afară de discurs, nu are nimic interesant în spate. Vrea să ajungă președinte, sustinând ce? Venind cu ce? Care e proiectul său? Cu ce se poate lăuda că a făcut?

Felix e un om rău prin sine însuși. E genul de personaj care, atunci când intră într-o mulțime, se face tăcere, iar grupurile se sparg. Turnător dovedit (e inutil de comentat cât de abjectă era turnătoria în comunism), Felix a stat tot timpul în umbră și s-a îmbogățit enorm. Și-a dat seama că apariția sa în public trezește repulsie și atunci a pus pe alții să îl reprezinte. Așa că, până la urmă, și-a făcut o mașinărie de propagandă, extrem de puternică, care lansează zi și noapte minciuni dintre cele mai perverse direct în capetele românilor. Stația lui Felix funcționează cu mecanisme media moderne, importate din Occident și din SUA, dar transmite idei manipulatorii inspirate de la vechea Securitate, rău intenționate și  pline de ură. Mașinăria aceasta este permanent părtinitoare cu o forță politică, cu ajutorul căreia, până la urmă, partidul lui Felix (retras și de aici, strategic, din funcția de președinte) tinde să ajungă la Putere. Acest lucru se întâmplă în prezent, iar în viitorul apropiat se dorește la fel.
Felix și-a format și angajații după chipul și asemănarea sa: persoane îngâmfate, răutăcioase, tendențioase și manipulatorii, au ajuns să creadă că sunt atât de importanți, încât numai adevărul lor e valabil. În rest nu contează, iar dacă cineva are altă opinie, va fi executat în direct.
Ascuns în catacombe, Felix Motanul s-a îmbogățit tot mai mult în timpul ”tiranului” Băsescu. Cu toate acestea, el are o ură personală la adresa lui Băsescu, care are legătură, crede Felix, cu faptul că Băsescu a ajutat la descoperirea lui ca turnător. Felix are o asemenea ură în el, încât nu poate să ierte. El se vrea răzbunat cu orice preț și tocmai din acestă cauză își continuă lupta cu Băsescu de 8 ani și tot de asta și-a pus întreg trustul la bătaie ca să-l execute pe Președinte și tot ce ține de el. Așa se explică înverșunarea anteniștilor împotriva lui Boc și a guvernului acestuia.
Felix e unul dintre politicienii cei mai lipsiți de carisma pe care-i avem. Până a spune el ceva, te ia somnul. Nu are discurs, nu are replică, nu are program. Răutate și interes personal, pentru el și familia sa. În rest, nimic nu se simte.

Cam acestea, cred eu, ar fi de spus înainte de alegeri. Acum, cine votează USL votează desființarea României moderne și revenirea țării în vremea lui Năstase. Cine votează USL este împotriva progresului, a ideii europene adevărate și a statului de drept. Cine votează USL și-a amanetat viitorul pe termen nedefinit. Dar, orice aș vrea eu, sunt sigur că tot USL va câștiga.