Pe
Cristina am cunoscut-o cu doi ani în urmă, în perioada în care rămăsesem
fără serviciu și petreceam ore în șir pe internet, uneori cu rost,
alteori pur și simplu degeaba, dar de fiecare dată căutând o fată
interesantă cu care nu neapărat să mă întâlnesc, dar măcar căreia să mă
pot confesa, căci aveam probleme mari atunci, în special cu banii și
simțeam nevoia să vorbesc cu cineva
necunoscut, să mă vait și să mă plâng și, credeam eu, o persoană de sex
feminin m-ar fi înțeles cel mai bine. În sfârșit, nu mai contează cum am
întâlnit-o, ideea e că am dat peste ea într-o după-amiază și, la prima
vedere, nu mi s-a părut cu nimic deosebită față de altele. Asta poate și
din cauză că avea expusă o singură poză, și aia oarecum întunecată,
chipul nu i se vedea aproape deloc, iar în negura aceea doar ce i se
conturau liniile corpului și părul lung, creț și foarte des. Cred că mai
mult eu i-am părut ei interesant căci seara m-am pomenit că mi-a trimis
pe e-mail două poze cu ea în ipostaze extrem de sexy și abia de-atunci
încolo am început să o văd în altă lumină și, ca să fiu sincer, am
dorit-o pe loc. Cu toate acestea, deși mă atrăgea nefiresc de tare în
acele fotografii, știam că o să fie cale lungă până când o voi avea în
patul meu, așa că mi-am temperat dorințele și mă pregătisem să o
cuceresc pas cu pas, așa cum procedasem cu altele până atunci și,
aproape de fiecare dată, tactica aceasta îmi reușise.
Am fost,
totuși, foarte mirat a doua zi când, mai mult în glumă, i-am cerut
numărul de telefon, iar ea mi l-a dat imediat. Mai mult, mi-a zis să o
sun chiar atunci, căci vroia să-mi audă vocea, dar m-a atenționat că nu
poate vorbi mult deoarece se afla la serviciu și că avea ceva treabă de
făcut, dar, în ciuda acestui fapt, dorind chiar să se destindă puțin,
putea rupe două-trei minute din timpul ei ca să vorbească cu mine. Am
sunat-o, evident, și m-a întâmpinat cu o voce calmă, dar fermă, aproape
autoritară, clară și foarte pătrunzătoare, o voce de femeie versată,
care știe ce vrea și care contrasta puternic cu un soi de inocență pe
care i-l identificasem în fotografii, adică îmi părea a fi, fără să o fi
văzut vreodată, o altă femeie, una care îmi plăcea mai mult și care mă
excita mai tare. Nu țin minte cât am vorbit cu ea, poate nici cinci
minute, dar ecoul glasului ei mi-a rămas toată ziua în minte așa că
seara, fără să o fi anunțat, am sunat-o din nou.
Mi-a răspuns
cu greu, dar îmi părea uluită. Aștepta ca eu să vorbesc, și după ce
terminam ce aveam de spus, abia adăuga și ea câte un cuvânt monosilabic
și greu perceptibil după care tăcea iar. Am încercat să o întreb câte
ceva, căci eram foarte curios în privința ei, și mă așteptam să găsesc
aceeași voce care mă bulversase dimineața, numai că acum persoana de la
celalalt capăt se comporta extrem de ciudat, ca și cum ar fi fost alta.
Văzând că n-am ce să scot de la ea, dezamăgit și speriat în același
timp, am lăsat-o în pace și i-am spus că o voi suna mâine.
A
doua zi, tot în timp ce se afla la serviciu, i-am telefonat iar, numai
că speranțele mele că-mi va răspunde erau extrem de reduse, mă gândeam
că o fi măritată sau că o locui împreuna cu un alt bărbat și, cine știe,
poate își dăduse seama că nu e corect față de el să vorbească cu mine,
iar prin tăcerea ei de aseară îmi dăduse de înțeles că vrea să o las în
pace. Așadar, cu inima strânsă, am sunat-o și, foarte surprins am fost
să constat că mi-a răspuns imediat. Era aceeași femeie pe care o știam
cu o zi în urmă, ba parcă mai hotărâtă și mai binedispusă de data asta
și nu mică mi-a fost mirarea când mi-a cerut ea să ne întâlnim. Vroia să
ne vedem cât mai repede, chiar în week-end-ul următor dacă se putea
căci, zicea ea, ce rost are să pierdem vremea la telefon și pe
messenger, când puteam vorbi față în față și, astfel, să ne dăm seama ce
vom face în continuare.
I-am spus, desigur, că ne puteam vedea
la sfârșit de săptămână. A venit îmbrăcată într-o haină de blană albă
cu dungi negre, lungă, frumoasă și extrem de elegantă, iar în picioare
purta cizme tot negre, înalte, lucioase ca sticla și foarte fine. Era o
adevărată divă când a coborât dintr-o mașină mare de teren, neagră și
ea, poate prea mare pentru o fată de 27 de ani, căci atâția avea, am
uitat să spun, și, până a se fi dat jos, am văzut că a întâmpinat
probleme serioase cu parcarea, a dat de două trei ori înapoi ca să se
bage în față, pe urmă a intrat prea tare și a dat cu roțile în bordură
și chiar am zărit-o prin geamul mașinii cum s-a zdruncinat și mai că n-a
dat cu capul de volan.
Am
fost într-un local ales de ea căci, înainte de a ne fi întâlnit, a ținut
să-mi precizeze că vrea să mergem doar într-un restaurant anume și
niciunde în altă parte. Mi s-a părut ciudat, dar na, ce era să zic,
doream să-i fac pe plac, iar dacă m-aș fi împotrivit, n-ar fi fost decât
o dovadă de încăpățânare din partea mea, pentru că nu aveam niciun
motiv să vin cu o altă propunere, ba
chiar îmi convenea să aleagă ea locul pentru că altfel, cine știe, poate
aș fi ales eu un local în care nu s-ar fi simțit tocmai confortabil,
iar eu aș fi picat prost.
Am fost la masă așadar, unde a râs
mult, a fost neașteptat de veselă pentru mine, destinsă, chiar prea
dezinvoltă aș spune, iar din asta am simțit repede că-i plac și că ar fi
vrut, dacă se putea, ca seara aceea să nu se termine prea curând. Am
fost atent la felul cum s-a comportat în acel local. Deși nu părea că ar
cunoaște pe cineva de-acolo, mi s-a părut a fi foarte familiară
locului, cunoștea meniul pe dinafară și știa precis ce vrea să-și
comande. Mi-am dat seama imediat că fata se gândise dinainte la ce avea
chef să mănânce, probabil deja trăise în minte senzația pe care i-o
producea acea mâncare, iar acum, cu mine, doar își satisfăcea pofta mult
prea arzătoare. M-am ținut și eu tare și am înțeles că, deși eram puțin
intimidat, cu o astfel de femeie nu trebuia să-mi arăt nicio slăbiciune
pentru că, dacă aș fi făcut asta, aș fi pierdut-o garantat, căci era
genul căreia îi plăcea tăria, forța, vigoarea, siguranța de sine și doar
aceste aspecte o atrăgeau și chiar o excitau în același timp la un
bărbat, și nimic altceva. Așa că am jucat tare, dar n-am forțat nota, nu
i-am propus nimic ce ar fi putut fi interpretat în urma acelei mese,
decât că aș vrea să o mai sun și să ne mai vedem și altă dată. Evident
că eu aș fi luat-o pe sus chiar atunci și aș fi dus-o în mașină să fac
sex cu ea acolo deoarece nu mai aveam răbdare să ajungem acasă, așa de
tare o doream, dar am lăsat-o în pace, nu îmi permiteam să risc, și
chiar dacă aș fi riscat și aș fi îndrăznit să-i fac vreo propunere de
acest gen, eram convins că ea nu ar fi cedat, nu neapărat din mândrie,
ci din principiu, deoarece știa că nu dă deloc bine în ochii nimănui ca o
fată, indiferent cât de dornică era, să se culce cu un bărbat după
chiar prima întâlnire, iar dacă, totuși, ar fi făcut asta, pe termen
lung tot eu aș fi avut de pierdut, pentru că ea s-ar fi învinovățit pe
sine pentru că cedase și ar fi considerat că eu o privesc ca pe o curvă
și, prin urmare, ar fi căutat pe altul care să o vadă nu ca pe o târfă,
ci ca pe o femeie respectabilă.
Ne-am despărțit, așadar,
cuminți din punctul ăsta de vedere, dar noaptea târziu, fără să mă pot
stăpâni, când am bănuit că a ajuns, am sunat-o din nou. Mi-a răspuns
iarăși o voce stupefiată, diferită mult față de cea pe care o auzisem la
restaurant și care nu glăsuia aproape nimic. Am întrebat-o dacă s-a
întâmplat ceva și mi-a zis că nu, dar a adăugat că nu vrea să o mai sun
acasă, și mai ales nu seara sau noaptea, fără să-mi precizeze de ce. Am
insistat să-mi spună care e motivul, dar, în loc de răspuns, mi s-a
părut că s-a enervat brusc, mi-a zis noapte bună și a închis.
Comportamentul acesta ciudat al ei m-a bulversat cumplit și nu m-a lăsat
să închid un ochi toată noaptea. Am întors situația pe toate părțile și
nu găseam nicio explicație, căci dacă ar fi fost măritată, nu
înțelegeam cum ar fi putut să stea până la unu noaptea în restaurant
fără să se impacienteze deloc și cum de nu, știind că e posibil să o
sun, nu-și închisese telefonul, ba chiar îmi și răspunsese de două ori
până atunci. Ce mai putea fi, să doarmă împreună cu o altă femeie, cu o
rudă poate sau cu o prietenă și să nu fi vrut să o deranjeze, dar îmi
repetam că tot ar fi putut să meargă în altă cameră și să vorbească, iar
dacă nu vroia să facă asta, tonul vocii ei mi se păruse a fi, totuși,
mult prea agresiv pentru gestul meu nevinovat. Sperasem că-mi va
răspunde cu bucurie și că abia aștepta să primească un apel de la mine
după întâlnirea plăcută pe care o avuseserăm amândoi puțin mai devreme
și, când încolo, mă pusese la punct într-un mod care-mi dăduse peste cap
toate așteptările mele despre ea, chiar mă determinase să-mi fie frică
să-i mai telefonez.
Și așa am făcut, a doua zi nu i-am mai dat
niciun semn deoarece în timpul nopții luasem hotărârea să o las în pace
și să-i arăt astfel că mă simțeam jignit pentru felul în care-mi
răspunsese și așteptam să mă sune ea, pentru că speram că o va face în
timpul zilei, dar n-am primit nimic. Fierbeam de furie și dorință să o
aud, de vreo trei ori am fost pe punctul de a o suna și mă îndemnam
singur să o fac pentru că știam că, atunci când e la serviciu vorbește
pe placul meu, dar m-am abținut de fiecare dată, iar seara, când am
ajuns acasă, i-am trimis un SMS în care-i ceream explicații. Am așteptat
câteva minute bune, dar n-am primit niciun răspuns la el. I-am mai
trimis unul, tot nimic. În sfârșit, într-un târziu, seara, pe la 11, am
primit de la ea un mesaj de genul ”ce te-a apucat?” I-am trimis și eu
unul imediat și i-am spus de ce eram ofensat, dar m-a jignit și mai tare
când mi-a dat drept răspuns implacabilul ”noapte bună”, iar cu asta
mi-a închis gura.
Eram exasperat, eram înnebunit de furie și
turbat de oftică, dar mă controlam totuși pentru că mi-am dat seama,
până la urmă, că, dacă aș mai fi continuat să emit pretenții de
comportament adecvat din punctul meu de vedere și dacă mai ceream
explicații unei femei pe care abia o cunoscusem, riscam să o pierd
definitiv. Așa că m-am calmat, am analizat situația și am luat-o ușor,
tactic și psihologic până am înțeles că, în definitiv, nu se întâmplase
mai nimic grav, ci era o singură problemă de percepție, adică eu nu
înțelegeam de ce noaptea, când îi dădeam un telefon, îmi răspundea ca și
când ar fi vrut să o las în pace, iar ziua era cu totul diferită, de
parcă n-ar mai fi fost aceeași. Pe urmă mi-am zis că trebuie să existe o
explicație, era greșeala mea că nu i-o cerusem la restaurant, iar acum
n-aveam altceva de făcut decât să aștept un moment prielnic ca să o
întreb ce se întâmplă.
N-am aflat atunci, am aflat după doar
câteva zile, însă atunci am înțeles că îmbufnarea ei fusese parte a unui
joc, un joc din care vroia să afle dacă și eu o doresc, pentru că în
noaptea aceea, la restaurant, nu se convinsese, se pierduse pe sine
lăsându-se pradă încântării de a fi fost în compania mea și, probabil că
după ce ne despărțiserăm, regretase că nu se controlase mai bine astfel
încât mie să-mi pară indiferentă față de persoana mea, căci știa și ea,
ca femeie versată ce se găsea, că indiferența calculată atrage, dar
tulbură și mintea și sufletul în același timp.
Ne-am
împăcat, dacă pot spune așa, deoarece nu eram certați, exista numai o
stare de tensiune între noi, în vinerea care a urmat, când am întrebat-o
direct, într-un mesaj pe telefon, lăsând la o parte orice discuție,
dacă vrea să petrecem week-end-ul împreună. După un schimb de mesaje din
care am dedus clar că abia aștepta propunerea aceasta, am mers amândoi,
de vineri seară și până duminică la prânz într-o stațiune de munte din Prahova.
Abia am așteptat să ajungem, iar primul impuls a fost să facem
dragoste, nu mai știu dacă am mâncat, ce și unde, dar știu că am făcut
dragoste într-un mod aproape exasperant, ea era extrem de voluptoasă și
disperată, eu eram stăpânit cu totul de dorință și agitat până la
nebunie să o am. Ne-am iubit toată noaptea, într-un ritm aiuritor, doar
ce terminam căci ne porneam iar,nu mai aveam opreliști și nici gânduri
în minte, cred că am încercat tot ce s-a putut și tot ce știam și încă
mai vroiam amândoi. Țin minte că s-a făcut dimineața și noi ne iubeam în
continuare, fără să ne spunem ceva, doar vorbindu-ne din priviri, și am
ținut-o atfel până când, deodată, ne-am îmbrățișat și am rămas așa fără
să ne mai mișcăm. Acela a fost momentul în care ne-am oprit definitiv
în noaptea aceea, ea culcată toată, cât era de lungă, peste mine, goală
și aproape rece, eu tremurând oarecum de epuizare și de frig și am stat
fără să ne vorbim, cred că ne gândeam amândoi, de fapt nu știu ea ce
făcea, dar eu mă gândeam la ce se întâmplase și începuse să mi se facă
rușine, cu toate că, pe de altă parte, știam că nu făcusem nimic
rușinos. Îmi era, totuși, rușine față de ea, mai bine spus de ce ar fi
putut să creadă ea despre mine, căci mă gândeam că atunci mă putea
considera un disperat, un obsedat sexual care o adusese acolo special ca
să se culce cu ea și nimic altceva. Îmi reproșam că nu mă putusem
abține cumva, iar dacă nu m-aș fi putut stăpâni ca să nu facem sex
deloc, măcar să fi putut să mă comport mai decent în pat, astfel încât
să-i fi dat impresia că și țineam la ea și să nu-i fi apărut a fi doar
un animal pervers, iar când nu am mai putut suporta aceste gânduri, am
dat-o jos de pe mine și m-am dus să fac duș.
Când am revenit
am găsit-o acoperită, stând pe burtă și cu ochii închiși. Mi-am dat
seama că nu doarme și că se gândește și ea la ce se întâmplase, dar nu
am vrut să o perturb căci îmi era teamă că o sa înceapă să îmi reproșeze
ceva și nu eram pregătit să mă apăr. Așa că am lăsat-o să văd ce face, a
mai stat cam două minute în poziția aceea, pe urmă s-a ridicat, s-a dus
la baie, s-a băgat sub duș și mai știu că am mai auzit apa pornind.
După aceea m-am întors într-o parte, am închis ochii și am început să mă
gândesc la faptul că o pierdusem. Da, eram sigur că aceea fusese prima
și ultima noapte de amor cu ea, iar eu mă comportasem ca un nerușinat
și, prin urmare, urma să fiu părăsit, căci știam că nicio fată nu
acceptă lângă ea, pe termen lung și fără să se simtă jignită, un ins
preocupat doar de trupul ei și numai pentru a-și satisface nevoile lui
sexuale cu ea, cu alte cuvinte de a o folosi într-un mod ordinar și
nimic altceva. Îmi spuneam că nu mai am ce să fac ca să îndrept
situația, așa că așteptam să iasă de la baie ca să-mi spună că vrea să
mergem la București cât mai repede și mă resemnasem în timp ce o
așteptam.
Surprins am fost când a ieșit veselă, cu prosopul
înfășurat în jurul taliei și cu sânii descoperiți și lăsați la vedere,
s-a apropiat de mine și m-a sărutat, s-a mai învârtit puțin prin cameră,
nu știu ce tot își căuta prin lucruri, dar o tot auzeam chicotind și mă
bucuram că nu mă întreba nimic căci creștea sufletul în mine când o
vedeam așa veselă și începeam să cred că pot avea o relație minunată cu
această creatură extraordinară. În sfârșit, într-un târziu a terminat,
s-a dus iar la baie și s-a îmbrăcat în pijamale, după aceea și-a mai
aranjat puțin părul în oglinda de pe hol, a venit lângă mine iar, m-a
sărutat pe buze și a adormit imediat, deși era trecut de ora 9
dimineața.
Desigur că eu n-am mai putut să dorm, m-am ridicat
ușor și m-am îmbrăcat cât am putut de încet, fără să o trezesc cumva, am
lăsat-o dormind și nici n-am mai sărutat-o, îmi era teamă că se va
scula când îmi va simți gâdilatul buzelor mele pe carnea ei, așa că m-am
comportat ca și cum n-ar fi fost acolo, iar eu am ieșit din cameră și
m-am plimbat singur până spre ora 1, gândindu-mă, evident, și
nevenindu-mi să cred că o așa bucurie a dat peste mine.
La ora
1 fix m-am întors în dormitor și am găsit-o trează, dar încă somnoroasă
și stând în fund în mijlocul patului, iar tot părul ei îi era revărsat
peste genunchi și-i acoperea și picioarele, până jos, aproape de
călcâie. Am glumit cu ea și i-am spus că puteam să fi fugit demult iar
ea nu m-ar fi simțit, însă a părut că nu mă aude, era concentrată și
dusă cu gândurile departe, numai că eu habar n-aveam la ce se gândește
și ce o preocupă. Totuși, o stare de ușoară neliniște m-a cuprins atunci
și am început să o iscodesc atent cu privirea și nu mică mi-a fost
mirarea când am văzut lângă ea, oarecum ținut ascuns, telefonul mobil și
căștile puse, dar parcă aruncate, pe jos. M-am dus să le ridic, deși nu
aveam nicio bănuială referitoare la ce-i trebuiseră, iar când a văzut
că mă aplec a sărit ea din pat și, cu o mișcare de panteră, le-a apucat
înaintea mea și a dat cu ele, trântindu-le, în sertarul noptierei. Iar
în timp ce s-a repezit după căști a lovit cu piciorul telefonul care a
căzut pe podea, iar eu, în mod firesc aș zice, m-am aplecat să-l ridic
și să i-l dau, iar în timp ce i-l întindeam, am zărit o privire
dușmănoasă în ochii ei, ceva între furie și desconsiderare, mi l-a luat
mai mult smulgându-l din mâna mea, apoi, din nou, l-a aruncat în sertar,
a sărit din pat și a fugit la baie.
Știu că a întârziat mult,
peste un sfert de oră, iar în timpul acesta nu auzeam nimic de dincolo
de ușă, însă îmi convenea situația pentru că așa aveam ocazia să mă
gândesc la ce o apucase iarăși și nu găseam niciun răspuns decât acela
că, poate, mi se păruse mie că se comportase ciudat la faza cu căștile,
iar cu telefonul îmi spuneam că a avut o reacție normală, era logic să
se supere pe loc pentru că avea un telefon scump și tocmai îl scăpase pe
jos, chiar dacă din greșeală. Așadar, încercam să mă împac spunându-mi
că iubita mea nu era nervoasă sau supărată pe mine în mod special, ci pe
situația produsă și, în același timp, mă mustram și încercam să mă
temperez programându-mă mental ca să nu mai fiu așa de analitic cu ea.
A ieșit de la baie așa cum nu mă așteptam, veselă și binedispusă și
mi-a zis că îi este foame și că ar vrea să mergem să mâncăm. Eu vorbisem
însă la recepție și i-am spus că o să ne sosească prânzul în cameră,
iar când a auzit s-a bucurat teribil și a omis complet să mă întrebe de
unde știusem ce să comand pentru ea. Noroc însă că i-a plăcut ce-i
comandasem, și am fost tare uimit să văd cu câtă poftă mănâncă, nu mă
întreba și nu adăuga nimic, se concentra doar pe mâncare, iar acest fapt
îmi provoca o plăcere nespusă, atât de surprins am fost încât acum,
oricât m-aș strădui, nu pot să-mi amintesc ce anume am mâncat și eu și
cum mi s-au părut acele bucate.
În fine, ca să nu mă mai
întind, am mai rămas noaptea în acea stațiune și, desigur, am făcut iar
dragoste, în același mod sălbatic și nebunesc, dar fără mustrări de data
aceasta, iar a doua zi am plecat repede după ce ne-am trezit, ea a vrut
doar să mai mâncăm ceva și atât. Toată săptămâna următoare ne-am
întâlnit în fiecare zi, în același loc și la aceeași oră, iar dacă știam
că urma să ne vedem, deși simțeam nevoia să o sun peste zi, mă
stăpâneam totuși, și cu cât rezistam mai tare tentației, cu atât
revederea cu ea era mai intensă. Mergeam în restaurant, mâncam până nu
mai puteam, mergeam la mine și făceam dragoste. Îi plăcea la nebunie să
facă dragoste, era, cred, cea mai pasională femeie pe care o întâlnisem,
și, fără să facă ceva în mod deosebit, mă atrăgea și mă excita teribil,
dar, după a treia noapte cred, a început să-mi propună mici fantezii,
unele pe care le-aș fi considerat perverse până atunci, însă cu ea le-am
acceptat numaidecât.
Așadar,
mă simțeam minunat și într-un fel unic, nu mai trăisem niciodată așa
ceva, și credeam cu toată ființa că și ea trăia cu mine ce nu mai
încercase vreodată, însă nu mă înduram să o întreb, dar, pe de altă
parte, aveam probleme tot mai mari cu banii, mă împrumutasem sume
frumușele pe care urma să le dau repede înapoi, iar ea nu părea dispusă
să plătească vreodată ceva. Toată
distracția noastră o suportam numai eu, și poate că aș mai fi suportat-o
în continuare un timp, numai că începusem să mă întreb care-i planul ei
în legătură cu mine, căci mi se părea că nu are niciunul, sex și doar
atât. Și, totuși, doar sex și nimic altceva? Eu vroiam mai mult, vroiam
să avem o relație și eram încă sigur că așa va fi, numai că sexul atât
de intens și de des începuse să-mi dea de bănuit, poftele ei mi se
păreau deja exagerate și, brusc, m-am pomenit că mă întreb dacă nu o fi
cumva nimfomană. N-aveam nicio certitudine, evident, că așa e, era doar o
presupunere de-a mea, dar începusem să cred în ea fără să vreau și fără
să-mi planific, iar pe de altă parte am zis că, înainte de-a crede
treaba asta, ar fi mai bine să discut cu ea și să aflu ce-și dorește de
la legătura cu mine.
Așa că seara, la restaurant, m-am gândit
să abordez problema, și i-am spus cât mai pe ocolite, dar foarte elegant
și cu simțul umorului că am probleme cu banii, dar că, desigur, nu-mi
pare rău cât am cheltuit până acum – deși, ca să fiu sincer, îmi cam
părea - și că, dacă n-ar fi mai bine să încercăm să petrecem timpul și
în alt mod, de exemplu să stăm week-end-urile împreună și să începem să
gătim amândoi, iar la restaurante să ieșim ceva mai rar. Pe de altă
parte, am adăugat, făcând o trecere forțată, dar nu vroiam să-mi uit
ideile, ar fi fost mai bine dacă am mai fi rărit-o cumva cu sexul,
deoarece am fi trăit mai pasional momentele când am fi făcut-o și,
astfel, ne-am fi dorit mai tare unul pe altul, altfel am fi riscat să ne
plictisim amândoi și să nu ne mai placă să ne iubim atât de intens. Și,
peste toate acestea, cuvântul care a fost hotărâtor în privința
deciziei ei cred ca a fost cel de ”nimfomană” căci, în prostia mea, dar
poate că e mai bine, deși am spus-o în glumă, m-a auzit totuși zicând că
aș bănui-o că ar fi nimfomană.
Dacă până atunci m-a ascultat
atentă și mi se părea că râdea cumva, când a auzit că o bănuiam de așa
ceva s-a schimbat radical, am observat cum dintr-o dată i-a înghețat
zâmbetul pe chip, a avut o tremurare ușoară și n-a mai zis nimic toată
seara, până am plecat. Deja luase hotărârea pe loc, sunt convins acum,
și abia aștepta să se termine cina aceea ca să scape de mine, iar
de-atunci încoace n-am mai văzut-o vreodată.
Am simțit și eu
că ceva foarte grav se întâmplase, așa că am sunat-o de pe drum, am
sunat-o și când credeam că a ajuns acasă, dar nu mi-a mai vorbit sub
nicio formă. Primele dăți a lăsat să sune telefonul până când se oprea
singur, dar după aceea, tot văzând că insist, îmi respingea ea apelurile
și mă determina astfel să nu mai încerc. Evident că nu mi-a răspuns
nici la mesaje și nici la e-mail-uri, iar de pe facebook și de pe
messenger m-a blocat din prima noapte.
Am insistat în felul
acesta, tot trimițându-i mesaje pe telefon și e-mail-uri cel puțin o
săptămână, tot sperând că va ceda până la urmă și-mi va răspunde, numai
că ea s-a ambiționat extrem de tare, într-un mod pe care nu-l mai
întâlnisem până atunci la cineva și nu a dat înapoi sub nicio formă de
la hotărârea pe care deja o luase, adică aceea de a nu mai avea de-a
face cu mine niciodată, indiferent de ce aș fi făcut eu, și indiferent
cum aș fi încercat să o influențez. Și, totuși, poate că s-ar mai fi
înmuiat până la urmă, așa am crezut o perioadă după ce m-am mai
liniștit, acum nu mai cred însă deloc că ar fi făcut asta, dacă eu nu
m-aș fi pierdut cu firea într-un asemenea hal și dacă nu aș fi insistat
obsesiv să dau de ea, sunând-o de zeci de ori pe zi până când, până la
urmă, închidea telefonul definitiv pentru toată ziua. Îmi dau seama
astăzi că am enervat-o peste măsură, deși știam că nimănui nu-i plac
oamenii extrem de insistenți, iar prima măsură pe care o ia oricine în
astfel de cazuri este să scape cumva, sub orice formă, de ce-l care-l
înnebunește. Astfel, ea a ales metoda blocării definitive a comunicării
dintre noi, și orice scuze și explicații i-aș fi dat, nu le lua în seamă
sau, dacă le lua, mie nu-mi arăta în niciun fel că le-a înțeles.
Pe de altă parte, fără să am vreo certitudine, bazându-mă doar pe
intuiția mea, cred că insistențele mele disperate nu-i displăceau mereu
atât de tare pe cât se putea crede, în definitiv simțea și știa că este
dorită peste puterile omenești, iar acest fapt nu poate decât să placă,
orice s-ar spune. Și cred că era mai mult decât atât, sunt convins că
pur și simplu o excitau zbaterile mele în legătură cu persoana ei, mai
ales că vedea că, cu cât ea nu zice nimic, cu atât eu insist mai tare,
pentru că dacă nu i-ar fi trezit trăiri sexuale intense, nu puteam să
înțeleg de ce nu-și schimba numărul și de ce accepta mai degrabă să-și
închidă telefonul când, poate, ar fi putut primi apeluri urgente de la
cei apropiați pe care, din cauza ei, până la urmă, le-ar fi ratat.
În sfârșit, când am fost sigur că insistențele mele nu au sorți de
izbândă, deși mă simțeam sfâșiat și fără speranțe de niciun fel, ba
chiar eram terminat fizic, amărât sufletește și într-o stare permanentă
de plâns, arătam deplorabil, sunt convins, am renunțat la mesajele
continue pe telefon și am început să mă gândesc dacă mai există vreo
variantă de a o avea iarăși lângă mine. Și mi-a venit ideea, nebunească
poate, dar folositoare atunci, să o verific, pentru că am început să
bănuiesc, dintr-o dată și surprinzător de calm, că ceea ce făcuse cu
mine, făcuse și cu alți bărbați, deci, credeam eu, nu eram singurul pe
care-l jucase în acel mod.
Așa că mi-am făcut urgent un cont
pe facebook, am luat poze cu un alt bărbat de pe internet și mi le-am
însușit ca și cum ar fi fost ale mele, pe urmă am intrat pe profilul ei,
nu i-am trimis cerere de prietenie încă, dar i-am ”furat” de-acolo
câteva poze cu ea și i-am creat un profil cu numele ei pe site-ul pe
care o descoperisem prima dată. Imediat ce am terminat de configurat
noul ”profil”, am intrat pe profilul ei adevărat și am blocat-o
numaidecât, așa că m-am asigurat că ea nu o să descopere ceea ce făceam,
după care am început să trimit cereri de prietenie bărbaților din
capitală care mi se păreau cuceritori și, în același timp, să aștept.
Nu
mică mi-a fost mirarea când, în aceeași zi, pe ”profilul” de fată, până
seara, m-au întâmpinat doi bărbați extrem de arătoși cu două mesaje
oarecum asemănătoare între ele și care sunau cam așa: ”Ce mai faci
Cristinico? Te-ai hotărât să mă deblochezi?” Era clar. Deci Cristina,
fata care mă înnebunise și făcuse din mine orice, numai om nu, avea un
obicei din a se lăsa ”descoperită” de
bărbați bine făcuți pe asemenea site-uri zise de socializare, pe urmă îi
cucerea cu farmecele și cu frumusețea ei, profita de ei sexual și, de
ce nu, material, iar după ce se plictisea de unul, inventa un motiv
oarecare pentru a nu se mai întâlni, și cu cât acela insista, cu atât ea
devenea mai de nezdruncinat în decizia ei, căci știa că, dacă ar fi
cedat și ar fi reluat ”relația” cu el, individul respectiv ar fi început
să bănuiască faptul că ceva nu e în regulă cu ea, după aceea ar fi
început să cerceteze, iar când ar fi descoperit adevărul despre ea și i
l-ar fi aruncat în față, ea s-ar fi simțit extrem de umilită și înjosită
și, în mod clar, n-ar fi putut să suporte una ca asta.
Așa am
aflat mai târziu, de la bărbații pe care i-am descoperit folosind
fotografiile ei și pe care, un timp, îi lăsam să creadă că eu chiar sunt
Cristina cea adevărată, că fata nu era doar nimfomană, ci și extrem de
perversă. Cu fiecare începuse în felul în care începuse cu mine, dar
după asta, după cel puțin o săptămână, trecea și la perversiuni grele,
acelea care nu se întâlnesc nici măcar în toate filmele porno, însă ea
era expertă în așa ceva și chiar reușise să-i sperie pe doi dintre
parteneri și să nu mai vrea aceia să mai aibă de-a face cu ea, așa de
tare îi uluise. Totuși, unora le plăcea peste măsură treaba asta, mai
ales că ea era extrem de senzuală și se excita teribil, iar excitarea ei
îi scotea din minți și pe ei, dar, îmi spuneau aceiași bărbați după ce
aflau cine sunt, ea niciodată nu discuta doar cu unul în același timp,
adică, deși ieșea și se culca cu un tip anume, mai ținea legătura cu
alți doi-trei. Așa am înțeles de ce fusese atât de nervoasă la pensiune,
când rămăsese singură în cameră, probabil vorbise cu un astfel de
potențial partener și cine știe ce-i spusese el, iar ea, de furie, căci
am aflat că era și extrem de nervoasă și rea, azvârlise căștile pe jos
și se gândea la ce avea să facă. Așa că intervenția mea în lumea ei,
când, probabil, își făcea planuri, o tulburase peste măsură, și de aceea
mă privise dușmănos atunci și nu mă lăsase să-i ridic căștile și nici
telefonul, acelea erau, totuși, uneltele cu care-și satisfăcea ea
poftele, cu ajutorul cărora găsea amanții și-i menținea o vreme alături
de ea, și din cauza asta nu vroia ca eu să am nimic de-a face cu ele, cu
atât mai puțin să i le ating.
Deveneam astfel tot mai curios
și uluit în ceea ce o privește și țineam să aflu cât mai multe despre
ea, noroc însă cu acei bărbați pe care-i descoperisem, au fost șase
găsiți în cinci zile, iar relatările pe care mi le spuneau despre
Cristina erau toate extrem de asemănătoare între ele, dar și
nemaipomenit de surprinzătoare, de nebănuit pentru mine în zilele în
care ieșisem cu ea. Așa am mai aflat, de pildă, că nu stătuse cu nici
unul mai mult de trei săptămâni, iar în tot acest timp numai ei o
scoteau în oraș și plăteau peste tot, după care, în mod firesc aș spune,
mergeau să facă sex, iar ea devenea tot mai nesătulă și mai perversă de
la o noapte la alta. Unul mi-a zis că au fost dăți când nu putea să
iasă cu ea, uneori se simțea epuizat de la atâta efort sexual și inventa
câte un motiv ca să nu se vadă, iar când nu putea el, o bănuia că ieșea
cu altul, pentru că de multe ori o prindea în timp ce scria mesaje pe
telefon, iar când se apropia de ea, se oprea brusc din scris și se uita
la el cu ură. Da, acesta avea dreptate, fata ținea legătura cu mai mulți
în același timp, știu că și în săptămâna aceea cât a fost cu mine am
văzut-o tot scriind mesaje, chiar și atunci când eram la masă și chiar
mă enervam puțin în sinea mea că, deseori, nu era atentă la ceea ce
discutam, dar mă gândeam că ține legătura cu cei dragi, în special cu
familia, iar eu nu îndrăznisem niciodată să o întreb cui îi scria pentru
că mi se părea prea puțin politicos să fac asta, mai ales că eram de
foarte puțin timp împreună.
Apropo de familie, căreia credeam
că-i trimite vești despre ceea ce face și unde se găsește, am aflat că
locuia cu părinții, dar că aceștia aveau o impresie extraordinar de bună
despre ea, știau că este într-o relație cu un tip care nu se afla în
țară, așa le spusese, iar când nu venea nopțile acasă, le zicea că îi
venise iubitul și că rămâne la el, sau, dimpotrivă, îi mințea că rămâne
la câte o prietenă sau se duce în cluburi, în week-end-uri, împreună cu
amicii. Iată, reușise să-și creeze o imagine impecabilă în ochii
părinților, iar aceștia o considerau o fată model, o iubeau
necondiționat și țineau la ea enorm, iar ea era foarte dornică să-și
mențină această imagine și, în același timp, era extrem de speriată că,
printr-o greșeală a ei și-ar putea păta imaginea de zână pe care și-o
clădise. De aceea nu vorbea de acasă cu bărbații cu care ieșea, avea o
teamă patologică să nu cumva să o audă părinții că vorbește cu alții, se
temea chiar că aceia ar putea spune vulgarități la telefon și ai ei ar
fi putut să le audă și atunci și-ar fi schimbat cu totul impresia despre
ea. Părerea aceasta am aflat-o de la un fost partener, care, de fapt,
nu era doar o părere, ci și o realitate, acela cică ar fi întrebat-o
insistent, într-o noapte, după o partidă de amor, de ce nu poate vorbi
când se află acasă, iar ea i-ar fi spus că are pereții camerei extrem de
subțiri, împărțiseră artificial o sufragerie în două, îi despărțea doar
o ușă, ea nu se afla deloc în siguranță din punct de vedere al
intimității, iar ai ei ar putea auzi ceea ce discută și asta părea a fi
frica ei cea mai mare.
Deci asta era până la urmă. Acum
pricepeam, în sfârșit, de ce era așa de uluită când o sunam noaptea,
probabil o nimeream acasă, sau, îmi spuneam, se afla la un alt bărbat,
și cum nu putea să mă controleze pe mine prin telefon, alesese de a nu
vorbi deloc, căci, dacă ar fi vorbit, s-ar fi legat o discuție între
noi, iar ea nu știa ce aș fi putut să-i spun și, poate, credea ea,
vorbele acelea ar fi fost auzite de părinți, iar astfel s-ar fi
compromis. Cu toate că varianta aceasta mi se pare cea mai plauzibilă,
tot nu înțeleg prea bine de ce nu-și închidea telefonul ca să fi putut
spune că s-a culcat și să nu mai existe discuții ulterioare, ea nu doar
că nu-l închidea, dar mai și răspundea la el și vorbea, chiar dacă o
făcea în felul în care o făcea și îmi spunea să nu o mai sun, iar eu
cred că tot intenționat proceda în acest fel, o excita, așa cum am zis,
să se simtă căutată și dorită, sau să i se facă declarații arzătoare sau
de implorare, dar bănuiesc că mai mult decât orice o excita faptul că
putea să respingă. Nu era un simplu ”noapte bună” spus de gura ei, era o
formulă cu ajutorul căreia mă bloca, dar știa că nu mă liniștesc și că
urma să mă zbat în chinuri încercând să înțeleg de ce procedase așa,
căutând la mine vini inexistente și cerându-i mii de explicații, iar ei,
sadică cum o bănuiam, îi produceau plăceri crescânde și arzătoare toate
aceste cazne interioare ale mele. Mai cred că nu reușea să adoarmă
imediat ce-mi închidea gura, presupun că ținea telefonul lângă pernă și
abia aștepta să primească câte-un mesaj înfocat sau disperat de la mine,
și cu cât mesajele creșteau în intensitate tânguitoare, cu atât ea se
simțea mai cuprinsă de valuri de plăcere, iar după ce i-l trimiteam pe
ultimul, neștiind că e cel din urmă în noaptea aceea, mai aștepta multă
vreme trează ca să mai primească încă unul.
Aș mai avea multe
de povestit despre bănuielile mele, dar aș vrea să spun ceva și în
legătură cu job-ul ei și mi-e teamă că o să uit dacă nu scriu acum. Am
aflat tot de la ceilalți, de fapt de la unul singur, doar acela a știut
să-mi spună cu ce se ocupa, și mi-a zis că era economistă și că lucra la
o firmă mică, dar cu mulți bani, iar acolo, la fel ca și acasă, își
făurise o imagine de angajată model și de colegă perfectă. Îmi spunea
acesta că toți colegii ei o iubeau și toți șefii o apreciau, că se afla
în centrul atenției mai tot timpul, iar când își lua concediu sau era
bolnavă, era jale în toată instituția, așa de mult o îndrăgeau. Mi-a mai
zis că intuise că își menținea relațiile deosebite la serviciu prin
manipulare, adică îi lingușea cu vorbe frumoase pe câte unii, altora le
făcea câte un cadou din senin și, mai ales, la zilele lor, iar când își
sărbătorea ea ziua era un chef general. L-am întrebat dacă colegii ei
știau despre viața dublă a ei, acesta mi-a spus ca habar n-aveau, nu
permitea niciunui bărbat să vină s-o ia de la serviciu, cu atât mai mult
să o aducă, sau să se întâlnească cu ea în pauze. Așadar, nimeni nu
știa nimic despre iubiții ei, cică evita întotdeauna, pe un ton glumeț,
orice discuția despre asta, spunându-le celor care o întrebau că are pe
cineva, dar nu simte încă nevoia să se afișeze împreună cu el, iar aceia
o credeau pe cuvânt. Cam atât mi-a spus fostul ei partener despre
aspectul acesta, și acum îmi dau seama că, în nebunia mea de atunci, nu
l-am întrebat de unde le știe, ținând cont de faptul că ea era așa de
misterioasă, dar dezvăluirile lui mi s-au părut a fi atât de plauzibile
și atât de în conformitate cu persoana ei încât le-am luat ca atare și
consideram că sunt adevărate în totalitate, de la primul până la ultimul
amănunt.
Acum,
după ce am aflat toate aceste detalii despre această Cristina, toate
fiind de neînchipuit pentru un om normal, dar și extrem de
compromițătoare pentru ea, am simțit cum începe să crească în mine o
dorință uluitoare de răzbunare, iar o nervozitate de nestăvilit a pus
stăpânire pe mine într-o clipă. Această transformare s-a produs după ce
am aflat tot ce era de aflat despre ea,
deși cred că furia și răzbunarea începuseră să ma cuprindă mai din timp,
însă nu am fost în stare să-mi dau seama de asta pentru că eram prea
concentrat ca să aflu cât mai multe monstruozități despre fatala
Cristina. Devenisem, deci, furios că o asemenea javră, căci așa îi
spuneam acum, mă păcălise într-un așa hal, fără pic de conștiință și
preocupată doare de propriile-i plăceri, iar când a simțit că încep să o
descopăr, s-a lepădat de mine și m-a aruncat ca pe o măsea stricată. Nu
suportam, sub nicio formă, ca o târfă de un asemenea calibru josnic să
mă părăsească ea prima, eram obișnuit ca eu să le las baltă pe ele, iar
dacă insistau să ne mai vedem după ce nu mai vroiam, îmi băteam joc de
ele până mă lăsau singure în pace. Iar asta, o târâtură ce-și spunea
femeie, nu doar că se folosise de mine, dar mă lăsase să mă și
îndrăgostesc, ba îmi mâncase și banii când eu eram deja îndatorat, iar
când vreau să o sun să discutăm omenește despre ce s-a întâmplat, nu-mi
răspunde la telefon. Cine era, de fapt, Cristina? Era o zdreanță,
desigur, o femelă cu forme apetisante, dar mare tută în definitiv, căci
până acum profitase numai după bărbați proști, frustrați și care, poate,
nu avuseseră nicio femeie în viața lor, obsedați de sex și extrem de
jalnici, căci, dacă nu ar fi fost în acest fel, n-ar fi făcut ea din ei
ce ar fi vrut și nu s-ar fi umilit într-un asemenea hal ca s-o aducă
înapoi. Eu nu eram ca ei, îmi spuneam, eram mult mai deștept decât toți,
ca dovadă faptul că tot eu o prinsesem și, prin urmare, vroiam să pun
în aplicare planul meu diabolic de răzbunare.
Iar, ca să-mi
iasă planul, m-am umilit din nou, deși atunci nu credeam asta, și am
cerut de la toți partenerii ei pe care-i descoperisem să-mi trimită pe
e-mail tot ce aveau despre Cristina, discuții pe messenger sau pe
facebook, mesajele de pe telefoane, înregistrări audio, schimburi de
e-mail-uri, orice. Aveam de gând să le strâng pe toate, după aceea să le
sortez și să le clasific, să le trec pe zile, pe luni și pe ani și pe
urmă să i le trimit pe rând ei, apoi părinților ei și, până la urmă, să
ajungă și la colegii de serviciu. Mă gândeam că adresele le găsesc cu
ușurință, știam strada pe care stă și aflasem și numele firmei la care
lucra și eram dispus chiar să mă deplasez la fața locului ca să aflu
totul în detaliu, după aceea scoteam conversațiile la imprimantă, le
puneam într-un plic și le trimiteam prin poștă.
Acesta era tot
planul și eram convins că-mi va reuși să o discreditez complet și
iremediabil, iar în mintea mea nu mai exista nicio varianta prin care să
cedez sau să mă las înduplecat, ba chiar mă gândeam, și-mi făcea o
placere nespusă, la faptul că înainte de a afla ai ei cu ce se ocupă
fata lor, să o fac pe Cristina să își ceară scuze în genunchi față de
mine, să o văd cum se zbate și cum mă imploră să o iert, și după ce ar
fi făcut asta, eu să-i fi spus că tot o curvă rămâne, iar curvele fără
minte merită să fie stârpite, iar după ce i-aș fi spus vorbele acestea
dure, să fi trimis discuțiile părinților și să fi terminat cu ea.
Am fost dezamăgit totuși când cei șase foști parteneri ai ei nu mi-au
dat discuțiile pe care le așteptam, speram că voi primi texte pline de
vulgarități și propuneri pentru partide de sex venite din partea ei, ba
crezusem că va reieși din ele și că se masturbează în fața camerei, sau
că spune că face cine știe ce perversiuni. Când încolo, cei doi maimuțoi
– patru dintre ei mi-au spus de la început că nu au ce să-mi trimită,
că le-au șters demult – mi-au expediat niște texte banale, pline de
emoticoane și mișto-uri de doi lei, ce păreau rupte din tot felul de
conversații și care conțineau, unele dintre ele, doar ușoare aluzii
sexuale, în rest nimic altceva. Totuși, nu m-am lăsat, și, deși nu aveam
un material prea amplu, ca să zic așa, am pus textele primite cap la
cap, le-am mai modificat pe ici pe colo și i le-am trimis Cristinei pe
e-mail însoțite de mesajul ”Le recunoști? Sună-mă în noaptea asta,
altfel le trimit mâine prin poștă părinților tăi și la tine la
serviciu.”
M-a sunat imediat, căci acum știu că se afla
acasă, și m-a întâmpinat brutal și atât de neașteptat că m-a lăsat fără
replică pe moment: ”Ce dracu` vrei? zice. Ești nebun? Ce-s prostiile
astea?” În primele clipe după ce am auzit-o, am rămas blocat, nu mă
așteptam deloc la o asemenea agresivitate din partea ei, dimpotrivă,
nici nu mă așteptam să-mi fi telefonat așa repede, iar dacă tot m-a
sunat, mă gândeam că o să fie calmă și o să încerce să o dea pe glumă la
început. Dar, dacă faptul se consumase, deși fusesem izbit în plin cu
vorbele, mi-am revenit repede și m-am repoziționat astfel încât să nu
pară că m-ar fi intimidat, pe urmă am tras aer în piept și i-am răspuns
în aceeași manieră, mai ales că furia fierbea în toată ființa mea, iar
dacă ar fi fost lângă mine, aș fi călcat-o în picioare fără mustrări.
I-am spus, totuși calm, dar extrem de ironic, că nu-i permit să-mi
vorbească așa, mai ales că ea era o curvă, iar eu disprețuiam curvele,
și pe ea o uram cu atât mai mult cu cât își bătuse joc de mine, numai că
acum o aveam la mână și eram pregătit să o fac praf. ”Dacă te referi la
mă-ta, zice, sunt de acord că e curvă, deși nu o cunosc, dar cred că
numai o târfă de ultima speță putea să nască un asemenea idiot infatuat,
și cu cât mă gândesc mai mult la cât de prost ești, cu atât înțeleg mai
bine ce hal de mamă poți avea.” Era a doua oară într-un minut când mă
lovea în plin, și mi se părea cu atât mai surprinzător să procedeze așa,
cu cât nu intuiam deloc pe ce se baza când avea un asemenea curaj
fantastic, dar lovitura aceasta mi-o dăduse deja sub centură, căci a
fost ca și cum aș fi rămas fără respirație, n-am putut să mai zic nimic,
rămăsesem mut, iar ea și-a dat seama imediat, așa că a continuat: ”Ai
vrut să te sun ca să-mi arăți că ai nu știu ce discuții ale mele cu cine
știe ce presupuși amanți. De asta m-ai sunat? Sau mai ai și altceva?
Precis ai scornit vreun plan nebunesc, cum numai unii cu mintea bolnavă
sunt în stare să inventeze, numai că pe mine nu mă sperii, și poți să
faci ce vrei, dar să mă lași în pace. Să-ți fie clar!”
Văzând-o cât e de pornită și că nu cedează deloc, mă enervam tot mai
tare eu, doar că mă abțineam încă, nu vroiam ca ea să aibă satisfacția
nervozității mele și mă străduiam să-i dau impresia că tot eu controlez
situația și că o am la mână, așa că i-am spus că, într-adevăr, îmi
fabricasem un plan și urma să-l pun în aplicare. Mi-a răspuns că face
ceva pe planul meu, că nu o interesează, dar dacă nu încetez, o să mă
reclame la poliție. I-am spus că acest plan era imbatabil doarece
acuzațiile pe care i le aduceam nu erau inventate, ele erau formulate în
urma discuțiilor mele cu foștii ei parteneri sexuali. ”Te-ai întrebat
cine sunt ăia? mi-a zis. I-ai văzut tu? Ești convins că există toți în
realitate? Dacă sunt doar invenții ale unuia singur?” ”Nu are cum, i-am
spus, am vorbit cu șase, iar toți mi-au arătat cam aceleași lucruri
despre tine.” ”Ce lucruri?” I-am explicat cât mai pe scurt ce-mi
spuseseră aceștia, iar ea a insistat că sunt povești, închipuiri ale
unor frustrați, minciuni ordinare scornite doar ca să o discrediteze,
mai ales că mă văzuseră pe mine atât de pornit în a-i face rău. ”Ce fac
bărbații frustrați, știi? Precis știi căci te numeri printre ei, dar îți
mai spun și eu: inventează povești de nemaiauzit despre femeile pe care
n-au ajuns să le aibă la pat. Și le fac curve, nimfomane, sadice,
perverse, și tot tacâmul. Iar ca povestea să pară credibilă, intră și ei
în joc și spun că au fost martori, sau că au trăit toate aberațiile
acelea pe pielea lor.” ”Adică, vrei să spui, adăugam eu tot mai nesigur
pe descoperirile mele,că toți șase au inventat?” ”În primul rând, nu
sunt convinsă că au fost șase. Apoi, nu știu cine sunt ăștia. Putea să
fie unul, cum ți-am mai zis, care să aibă toate cele șase profile. Dar
să admitem că au fost șase persoane diferite. Ce garanții ai că e
adevărat tot ce au spus ei?”
N-aveam nici una, evident, dar nu
puteam să-i spun asta, aș fi părut ridicol, așa că i-am spus că doi
dintre ei mi-ai trimis poze compromițătoare cu ea. Mi le-a cerut, dar
i-am spus că, deocamdată, nu vreau să i le arăt, însă, după ce terminam
de vorbit în noaptea aceea, urma să fac totul pachet și să i le trimit
acasă, să le vadă cu toții. ”N-ai ce să faci pachet pentru că n-ai ce să
trimiți și te-aș ruga să nu mai pomenești nimic despre părinții mei. Ei
n-au nicio treabă aici. Tu ești și mincinos pe deasupra, dar nu mă
miră. Te cred în stare de mult mai rău, așa că minciuna e insignifiantă
pe lângă ce poți să faci. Dar revin, ca să îți răspund la toate
întrebările de doi lei și să-ți satisfac curiozitatea maladivă pentru
persoana mea. Ești mai prost decât te credeam și ai fost manipulat de
niște coate goale care au vrut să se culce și ei cu o femeie adevărată
și nu le-a ieșit. Așa că au găsit un fraier orbit de răzbunare care a
crezut orice i-au spus, și cu cât îi spuneau lucruri mai senzaționale,
cu atât el credea mai tare în ele. N-au fost șase, te asigur, cei cu
care m-am văzut și m-am culcat, poate doar unul. Pentru că doar cu un
ins de pe acel site, în afară de tine, m-am întâlnit și a ieșit ceva
oarecum serios între noi, în toată viața mea. Ceilalți cinci, dacă or
exista în realitate, ori m-am văzut cu ei și i-am ignorat după aceea
pentru că mi s-au părut nepotriviți, ori nu ne-am văzut niciodată, dar
n-au putut să mai scape ei de obsesia pentru mine. Asta nu înseamnă că
i-am agățat eu pe ei, sau ei pe mine, ci înseamna că m-au căutat pe
toate site-urile posibile după ce au văzut că în viața de zi cu zi nu le
acord nicio atenție. Înțelegi? Numai că eu n-am nicio vină aici, m-am
purtat civilizat și nu sunt obligată să accept în viața mea persoane
care nu-mi plac. Și, pe de altă parte, te-ai întrebat în câți ani m-au
descoperit acești presupuși parteneri? Află că eu am contul deschis
acolo de vreo șapte ani, iar în acest timp aveau destulă vreme să
fabrice mii de povești.”
Așadar, cu ce-mi spunea, începuse
să-mi dea peste cap tot ceea ce crezusem eu că-i cert despre ea, căci
avea dreptate, nu mă asigurasem în niciun fel că acei bărbați
într-adevăr există cu toții, sau că îmi spuseseră adevărul și, în
definitiv, de ce n-ar fi putut fi unul singur care să-și fi creat șase
profile, căci acum începeam să mă întreb dacă un bărbat adevărat ar fi
spus atâtea detalii picante despre o fostă iubită și, cu cât analizam
mai tare, cu atât îmi dădeam seama că n-ar fi spus. Cu toate că pornisem
stăpân pe mine și ferm în a o distruge, mă înmuiasem teribil după
ultimele vorbe ale ei și mai că nu mi-ar fi plăcut să continue, dar eram
parcă extrem de dornic să aud și varianta ei și, pe măsură ce mi-o
expunea, mi se părea că e cea reală. Așa că o lăsam să vorbească, fără
să-mi mai pese că mă jignea, agățându-mă și eu de ce puteam ca să-mi
susțin cauza și i-am reproșat că, deși spune că nu s-a văzut cu atâția
bărbați, cu mine totuși s-a întâlnit.
”Și ce? N-am voie să mă
întâlnesc cu cine-mi place? Căci, dacă nu știai, tu mi-ai plăcut de când
te-am văzut în poze și chiar pe urmă, până am fost la pensiune. Acolo,
de cum am ajuns, am început să te văd așa cum ești și te-am descoperit
în totalitate imediat ce am ajuns și ai sărit pe mine. Ți-aduci aminte
dacă am mâncat ceva? Îți spun eu că nu și n-am făcut nici nimic altceva
decât să ne-o tragem ca doi disperați. Așadar, de asta m-ai dus acolo,
ca să te satisfaci cu mine. Ideea e că și mie îmi place să fac sex, din
cauza asta nu ți-am zis nimic atunci, pentru că dacă aș fi comentat
ceva, stricam week-end-ul acela, și am hotărât ca, dacă tot veniserăm să
ne simțim bine, apoi să ne simțim bine sexual, căci știam că tu nu ești
în stare de altceva. Și m-am lăsat prinsă în jocul ăsta erotic și l-am
trăit la intensitate maximă, de asta a durat atât de mult, dar după ce
am terminat, m-am gândit la ce am făcut și mi-a părut rău, dar ce era să
mai fac. M-am gândit cât ai făcut tu duș, m-am gândit și după ce ai
plecat, pentru că nu am adormit, așa cum crezi, ci m-am prefăcut doar,
vroiam să pleci și să mă lași singură pentru că nu te mai suportam.
Pentru faptul că ai ieșit din cameră atunci îți mulțumesc, dacă nu o
făceai tu, eram nevoită să o fac eu, nu suportam să te știu lângă mine
și să mă atingi. Iar dacă te întrebi de ce te-am sărutat după ce am
ieșit de la baie și de ce râdeam în timp ce îmi căutam lucrurile, a fost
pentru că nu vroiam să te mai simți vinovat, pentru că știu că te
acuzai singur că ai fost un animal. Și așa și era, nu doar că ai fost
animal în manifestări, dar și miroseai oribil, a cal sau a măgar, însă
erai atât de convins că eu te accept oricum, încât nu ți-a mai trecut
prin minte să faci măcar un duș înainte de a mă lăsa să-mi plimb buzele
și limba pe pielea ta împuțită. Din câte știu, și cred că îți aduci și
tu aminte, eu nu doar că am făcut duș, dar m-am dat și cu creme de corp,
așadar eram cât se poate de proaspătă și curată, însă ție puțin îți
păsa de asta, abia așteptai să mă pătrunzi. Ce vrei să-ți mai spun? Că
am fost așa de nervoasă pe mine încât am aruncat căștile de la telefon
pe jos pentru că au fost primele care mi-au venit la îndemână, iar pe
urmă, ca să mă calmez, am sunat o prietenă și i-am spus ce făcusem? Nici
măcar aceea nu m-a liniștit suficient, chiar m-am certat cu ea și i-am
închis telefonul, iar când ai venit tu și m-ai găsit stând în mijlocul
patului, mai că-mi venea să-mi trag palme de la atâția nervi, și tocmai
tu erai ultimul om pe care vroiam să-l mai văd atunci. Și te-ai găsit
să-mi iei căștile, să-mi dai telefonul, nu vroiam să atingi nimic ce era
al meu, nu te mai suportam, cu alte cuvinte vroiam să scap de tine și
punct. Dar nu știam cum să fac asta, așa că am fugit la baie și de aia
am stat așa mult acolo, m-am tot gândit până mi-am dat seama singură că
nu am de ce să mă învinovățesc exagerat, tot un obsedat sexual erai și
tu, la fel ca și alții, căzusem în plasa ta, iar ca să nu-mi fac rău,
măcar să profit și eu sexual de tine. De asta am ieșit mai liniștită și
am mâncat veselă, deși nu-mi plăcea mai nimic ce mi-ai comandat, iar
noaptea am făcut iarăși sex în același mod năprasnic. Atunci, în baie,
luasem hotărârea să te folosesc doar pentru sex, măcar atâta satisfacție
să am și eu, iar dacă și tu profitai de mine, am vrut ca eu să am ceva
în plus, și anume acele mese pe care le plăteai. Și dacă mă întrebi ce
m-a determinat să nu vreau să ne mai vedem, a fost faptul că mi-ai spus
că nu mai ai bani, și nu că m-ai făcut nimfomană, cuvânt pentru care
ți-ai cerut scuze în mod jalnic și obsesiv în mii de mesaje pe telefon.
Nu mă afectează pe mine un cuvânt când știu că n-are legătură cu mine,
deși, ți-am zis și ai simțit, îmi place enorm să fac dragoste. Dar când
ai început să te plângi de bani, am decis pe loc să nu-ți mai acord
nicio șansă. Eram eu vinovată cu ceva că aveai tu datorii? Adică tu,
după ce mă foloseai ca pe o târfă, să nu-mi plătești nici măcar o masă?
Să vin să gătesc eu cu tine? Să fi devenit iubita ta? În ce sens?
Găsești că avem măcar un lucru în comun în afară de pasiunea pentru sex?
Și, dacă vrei, îți mai pun întrebări, dar nu aștept răspuns la ele căci
nu am răbdare și mă plictisești. Am observat că nici nu știi să
vorbești, ai învățat și tu niște termeni sofisticați pe care-i tot
repeți și cu ei crezi că sucești capul femeilor. Ei bine, află că eu
nu-s deloc așa.”
Tirada ei era de nestăvilit, iar vorbele pe
care mi le spunea le primeam ca pe niște pietre ce ar fi fost aruncate
ritmic în mine, și, cu fiecare lovitură, mă făceam, parcă, tot mai mic,
dar le simțeam așa pentru că erau atât de concrete și sincere încât
nu-mi lăsau nicio șansă, sunau de-a dreptul implacabil și îmi
răsturnaseră orice logică. Iată, numai în câteva minute, Cristina îmi
dăduse peste cap aproape toate presupunerile despre ea și îmi făcuse
țăndări imaginea pe care o aveam despre mine, deci, cu alte cuvinte,
nu-i plăcuse nimic din ceea ce-i oferisem și nici din ceea ce eram,
poate doar faptul că o satisfăcusem sexual contase, dar acum era foarte
puțin important acest aspect. Și tot de asta m-am legat atunci, în
discuția cu ea, căci altceva nu-mi mai venea în minte, așa de rău mă
zăpăcise și mă bulversase, aproape într-un mod de neconceput, așa că
m-am pomenit să o întreb, cu o voce răgușită deja, despre perversiunile
cu mine. ”Care perversiuni? zice ea și m-a atacat imediat. Eu nu cunosc
nici una pe care să o fi făcut împreună cu tine. Dar dacă te referi la
folosirea acelor jucării sexuale, află de la mine că utilizarea lor nu e
perversiune. În linii mari, tot ceea ce acceptă de bunăvoie să facă doi
parteneri în pat, nu e considerată perversiune. Dacă nu știai. Iar dacă
știai, și sunt convinsă că știai, ești un nemernic, pentru că de la
tine a pornit ideea cu acele instrumente, tu ai fost cel care ai zis că
te-ar excita la culme să mă vezi pe mine cum mă satisfac cu vibratorul.
Și m-am satisfăcut și pentru că știam că asta te înnebunește, deși mie
aproape nu-mi plăcea, dar și pentru că, după primele două-trei nopți,
n-ai mai fost în stare de mare lucru, abia mai aveai o erecție ca lumea.
Poate că știai tu ceva și de asta m-ai pus să iau vibrator, adică ăla
pe care tu n-ai avut curaj să te duci să-l cumperi.”
Ce mai
puteam să zic! Mă ataca permanent, analiza extrem de lucid totul și-mi
arunca în față parcă o altă realitate, iar în momentul în care mi-o
spunea, aveam impresia că eu nu făcusem parte din acest joc, dar pe
măsură ce mă gândeam la ce-mi prezenta, începeam parcă să mă trezesc și
să îmi dau seama că așa era. Da, eu îi spusesem de vibrator, și, da, nu
am avut curaj să mă duc să-l cumpăr, dar nu-i propusesem varianta asta
doar pentru că aș fi vrut să o văd pe ea satisfăcându-se cu el – deși
îmi plăcea și imaginea asta, recunosc – cât pentru că începusem să nu
mă mai simt stăpân pe forța mea sexuală și consideram că acel instrument
mi-ar putea veni în ajutor. Și așa se și întâmplase, mă ajutase mult
atunci să o satisfac, numai că nu m-am gândit că ea își va da seama,
eram prea sigur de mine și prea convins că se topește de plăcere ca să
mai observe și altceva.
Așa că am abandonat și această pistă,
mi-o luasem grav și aici, era limpede, și am trecut la cea cu
telefoanele din timpul nopții,adică am întrebat-o de ce pare așa de
uluită când o sunam acasă și de ce n-a vorbit niciodată mai mult de
câteva vorbe cu mine, și acelea extrem de trase de păr. Evident, înainte
de a o fi lăsat să înceapă, i-am spus și varianta pe care mi-o
detaliase acel presupus partener el ei. ”Aceasta e ultima chestiune la
care-ți mai răspund, deoarece nu ești doar prost, dar ești și penibil,
iar eu nu vreau să mai pierd vremea cu asemenea oameni. Chiar crezi că
stau într-o sufragerie împărțită în două și aia cu pereții subțiri, când
eu am jeep, bijuterii și haine de blană? Așa ridicol ești? Acum, cum de
pot vorbi de acasă, și vorbesc tare după cum auzi, fără să-mi pese că
mă aude cineva? Nu te întrebi? Află că stau singură, ți-am spus-o deși
nu meritai, dar nu vreau să vorbesc de acasă pentru că nu am timp de
pierdut, înțelegi? Și, până la urmă, ce să fi vorbit? Să-mi spui că ți-a
fost dor de mine, că ți-a plăcut cum ne-am tras-o, că ai vrea să ne
vedem a două zi, că te gândești la mine și tot așa? Le știam pe toate
acestea, mi le spuneai de zeci de ori peste zi și nu aveam chef să le
mai aud încă odată. Seara lucrez, poate citesc, sau ascult muzică,
pentru ce să fiu nevoită să ascult aceleași și aceleași aberații. Din
moment ce luasem decizia că nu poate fi nimic serios și de lungă durată
între noi, m-am hotărât nici să nu mai pierd timp cu tine. Cine îmi mai
dă mie timpul pierdut înapoi? Nimeni. Dar n-ai înțeles din prima, când
ți-am răspuns din politețe, a trebuit să-ți răspund și a doua oară și
să-ți spun să nu mă mai suni. Ai înțeles acum? Zici că mă aflam la
părinți sau cu alt bărbat, că așa ți-au zis ăia. Poate, uneori, și ce-i
cu asta? Prefer să-mi petrec timpul cu oamenii dragi, decât să-l pierd
la telefon cu cei care nu au nimic adevărat să-mi spună. Și cu asta am
terminat cu tine pentru totdeauna, nu vreau să te mai aud, să te mai
văd, nu mai vreau să știu nimic de tine. Tot ceea ce-ți cer este să uiți
și să mă lași în pace. Iar ce faci tu cu acele planuri ale tale nu mă
privește, poți să ți le bagi undeva, numai nu te ține de prostii căci te
faci de râs și mai rău.”
Acestea au fost ultimele vorbe ale
ei, după care mi-a închis telefonul fără să-mi mai fi zis ceva. Aș mai
fi vrut să o întreb despre serviciu, dar nu am mai apucat, însă nu mai
contează, cred că aceea a fost singura variantă adevărată dintre toate
cele care mi-au fost spuse despre ea, exceptând partea cu manipularea
colegilor. Acum cred că părinții și colegii o iubeau și o apreciau nu
fiindcă îi lingușea, ci țineau la ea pentru ceea ce era, căci, sunt
convins, Cristina era impecabilă de cele mai multe ori.
Dar
povestea se sfârșește aici. Aceasta a fost Cristina și abia după ce n-am
mai vorbit, m-am îndrăgostit nebunește și cu adevărat de ea, însă n-am
mai făcut nimic ca să o întorc la mine, eram convins că am pierdut-o
definitiv și tot așa cred și în prezent. Timp de doi ani, până azi, când
m-am decis să povestesc toate acestea, o suferință neimaginat de grea a
pus stăpânire pe mine, iar în paralel cu durerea trăiam și drama celui
care nu se mai regăsește în nimic. Nu mi-am revenit, dar mai bine mă
opresc, căci de-aici încolo începe o altă poveste, una pe care o voi
scrie, cu siguranță, după ce se va fi încheiat. (Sfârșit)
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)