joi, 15 aprilie 2010

Ce te faci daca ea... ( tot o varianta)


...iti spune ca nu te mai iubeste si vrea sa va despartiti? Probabil ca o sa incepi sa razi caci nu o crezi in stare de asa ceva, ti se parea ca niciodata nu va avea curajul sa ti-o spuna. Dar, iata ca ti-a spus-o si tu ii raspunzi ca, oricum, si daca nu zicea ea, i-ai fi cerut tu asta pentru ca vroiai demult sa-i zici, dar ai tot amanat ca sa nu o faci sa sufere. "Foarte bine, continui, daca vrei sa ne despartim, ne despartim din acest moment. Nu te-am iubit niciodata, dar am stat cu tine asa, ca sa treaca timpul", ii spui, vrand sa o ataci, fara sa iti dai seama ca, daca ar fi adevarat ce ai zis, ar insemna ca ai fost un mare dobitoc pierzand timpul cu o persoana pe care nu ai iubit-o. Si pleci tu primul de la "ultima" intalnire mintindu-te ca, de fapt, tu esti cel care a parasit-o si nu ea pe tine si crezand ca asa o vei lasa cu inima zdrobita.
Si te duci acasa si vrei sa pari vesel, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. "M-am despartit de aia, le spui prietenilor superficiali pe care ii ai, da-o in..., era o proasta si, oricum, nu-mi mai placea de ea". Iar ei te bat pe umar spunandu-ti cu satisfactie "bine-ai venit" in lumea lor. Dar tu stii ca lumea asta e una a golanilor si tu vrusesesi demult sa iesi din ea, iar acum...
Simti ca te doare sufletul si ti se face rau. Insa, ca starea asta sa nu-ti invadeze fiinta, incepi sa iesi si sa cauti pe alta crezand ca asa te vei "vindeca". Si, astfel, incepi sa-ti suni foste iubite, sau sa le cauti pe net, aproape ca ai vrea sa te combini cu oricine, numai sa fie cineva care sa o suplineasca pe cealalta. Dar una iti spune ca s-a maritat, alta ca are prieten, a treia nu vrea sa mai auda de tine. Te simti foarte singur si incepi sa disperi. Nu-ti recunosti nici acum cat ai tinut la ea si nici macar nu te intrebi ce a facut-o sa-ti spuna ca nu te mai doreste. Dimpotriva, devii agresiv si o suni ca sa o injuri, o faci in toate felurile. Ea tace, te asculta un timp, apoi iti inchide si nu-ti mai raspunde. Tu te infurii si mai rau si iti vine sa te duci peste ea si sa o iei la palme, caci nu esti in stare sa intelegi ca nu e nimeni obligat sa stea sa iti asculte tie injuriile. In definitiv, cine esti tu?
Cand te scoli dimineata din pat si te uiti in oglinda, te vezi urat, si mic, si vai de tine. Esti neras de cateva zile, iar burta umflata incepe sa te dezguste. Parul dezordonat iti cade in suvite slinoase pe frunte, iar ochii iti sunt injectati, ca de nebun. Cobori privirea si iti vezi picioarele strambe si paroase si nu poti sa nu te gandesti la ea, la picioarele ei, la cat de drepte si albe erau. Esti ingrozitor de urat in comparatie cu ea. Te si miri ce-o fi vazut la tine, dar tocmai pentru ca stii ca te-a placut suferi. Si suferi cu adevarat, dar de unde vine suferinta asta a ta?
Nu ai timp sa iti raspunzi pentru ca iti construiesti fantasme si incepi sa crezi cu toata taria ca ea deja e cu altul si acela ii mangaie trupul si doarme langa ea satisfacut, asa cum faceai si tu dupa ce faceati dragoste. Logica ta e simpla: "daca e frumoasa, imediat s-a gasit unul care sa o doreasca, iar ea, cum nu poate sa stea singura, l-a acceptat". Si turbezi de o gelozie inchipuita pentru ca esti limitat si te gandesti ca ea ar fi facut exact cum ai face tu daca ai avea cu cine. Se pare ca pentru tine nu ar conta daca e ea, sau alta, numai sa fie una de care sa-ti placa. Nu te gandesti ca, poate, ea nu e asa? Daca asteapta mai intai ca tu sa-i vorbesti frumos, sa iti ceri scuze si sa o abordezi altfel?
Esti pierdut. Esti prea orgolios si doar sa te gandesti ca poate ai gresit si o acuzi numai pe ea. Nu te-a iubit - asta e expresia ta de baza acum - in timp ce tu ai fost un sfant. Iar daca nu ai fost un sfant, tu esti barbat si ar trebui sa ti se permita si ierta multe. Si din cauza gandirii de acest fel, nu ai cum sa te purifici, dar nici ca vrei sa te indrepti. Te crezi aproape perfect si vrei ca ea sa te fi acceptat oricum, iar daca nu te-a acceptat, deduci ca nu te-a iubit. Iar daca nu te-a iubit, nu poti suporta ca ar putea iubi pe altul si nu o lasi in pace, te agati in continuare de ea. Si iti schimbi tactica acum, devii dintr-o data mieros si cu bun-simt. Iti ceri scuze pentru ce i-ai zis, ii spui ca au fost vorbe spuse la suparare si ca nu prea le-ai gandit. Dar tu o iubesti, si stii ca si ea simte la fel si tocmai de asta crezi ca cel mai bine a fi sa va reimpacati, mai ales de dragul momentelor frumoase care au fost. Asa o minti acum. Ea iti tot zice ca a luat o decizie, ca e definitiva, dar tu nu, nu vrei sa o accepti. Ii tot dai inainte cu sentimentele tale si crezi in continuare ca o sa reusesti sa o indupleci. De ce nu te intrebi deloc unde ai gresit? De ce nu ii promiti macar ca vei incerca sa te schimbi? Tu nimic. Vorbesti, vorbesti intruna, iar ea tace plictisita si te asculta pana cand iti spune ca s-a facut tarziu si vrea sa se culce caci maine are nu stiu ce treaba. "Bine", ii raspunzi oprindu-te brusc si te enervezi si-i inchizi telefonul cu o asemenea furie ca si cum esti decis sa nu o mai cauti vreodata. Chiar nu intelegi ca nimeni nu e obligat sa stea sa te asculte cat ai tu chef? Cand era langa tine si vroia sa vorbiti, tu unde erai? Erai, desigur, cu gandul plecat pe campii si doar trupul parea ca sta langa iubita ta. Abia acum vezi cat de rau este ca persoana draga sa nu vrea sa te asculte.
Nicio strategie nu-ti da roade si incepi sa fierbi in tine de ciuda si disperare. Deja nu mai ai nici orgoliu, actionezi haotic, iar uneori ii plangi in telefon. Si i te jeluiesti aproape cerandu-ti iertare si spunandu-i ca numai tu esti de vina, ca n-ai stiut sa te porti cu ea si nici sa o respecti, dar ca, daca iti va mai da o sansa, totul va fi altfel. A cata sansa vrei sa mai primesti? Ea te asculta si se tine pe pozitii, dar tu esti atent si intrevezi in spusele ei o oarecare urma de impacare. Atat ai asteptat caci, dintr-o data, devii actor si plangi cand iti impui si razi cand trebuie. Si cu cat simti ca o poti indupleca mai usor, cu atat lacrimile tale devin mai dese si mai mari. Se va fi intrebat ea, oare, cat de adevarate sunt aceste lacrimi si de unde izvorasc ele? Ce-ti pasa, pentru tine e de bine. Important e ca plansul induioseaza si il folosesti cu succes.
Totusi, incepi sa iti dai seama ca ceva a fost in neregula si ca nu poti continua asa pe viitor, mai ales daca veti fi din nou impreuna. Pare sa intelegi ca in sufletul ei s-a prabusit un templu, unul mai mare chiar decat Casa Poporului insasi, iar tu, daca vrei sa nu o pierzi, e momentul sa te apuci sa-l recladesti. Si ti-e greu caci trebuie sa pui caramida pe caramida, iar tu nu esti un zidar prea bun, dar nici nu poti chema pe nimeni sa te ajute. Ba chiar, uneori, ai impresia ca templul e prea mare si prea complicat pentru puterea ta si iti vine sa renunti in a-l mai construi. Alteori, ce ridici ziua, se darama noaptea si, astfel, te transformi intr-un fel de Manole in ale iubirii, dar fara Ana. Tu n-ai pe cine sa zidesti in templul tau caci habar n-ai ce-i iubirea, dar sa mai si tintesti catre o capodopera.
Si, uite-asa, cu chiu, cu vai, dupa luni de stradanie, refaci in sufletul ei o miniatura a iubirii care a fost. Tie, insa, ti se pare ca e mai frumoasa decat cea de dinainte si esti mandru de tine. Si mai crezi ca ai recastigat-o. Iar dupa ce crezi asta, te duci la ea atent imbracat si cu un buchet de trandafiri fiind convins ca impacarea cea mare se va produce. Esti sigur pe tine si simti ca, de cum te va vedea, va si sari in bratele tale. Numai ca ea iti deschide usa usor, abia te intampina cu un salut, iti ia florile si le pune intr-o vaza, iar apoi tace. Ciudat, nu te asteptai. Iti pare deosebit de trista si te duci langa ea surprins si o intrebi ce are. Ea nu-ti raspunde, dar tu nu mai ai rabdare, ii iei capul in maini si iti apropii ochii tai de ochii ei si gura ta de gura ei si vrei sa o saruti. Dar ea nu se lasa, nici macar nu te priveste, ci isi intoarce capul intr-o parte ca tu sa intelegi. O lasi. Te asezi pe pat si un plans sfasietor iti taie respiratia. Simti ca daca nu-ti impui, o sa te prabusesti. Ai vrea enorm sa vina langa tine, sa iti puna o mana pe dupa gat, sa te traga spre ea si sa te sarute. Dar nu o face, sta implacabila in mijlocul camerei si se uita spre locul pe unde-ai venit. Apoi merge la usa, o deschide si iti da de inteles ca trebuie sa pleci. In incapere e o tensiune imensa, iar vaza cu flori se rastoarna pe podea si se face praf. Trandafirii se scutura si raman goi si zac acum ravasiti intr-o balta ce pare de lacrimi. Tu ai ajuns deja la usa si iesi fara sa-i mai zici nimic caci iti e clar ca despartirea aceasta nu mai are nevoie de cuvinte. Adio!

17 comentarii:

  1. Mi-a placut foarte mult cum si ce ai scris.Ai un stil de a povesti foarte cristalizat, elaborat, bine incadrat tipului de poveste si remarcant. Bravo!
    Se poate spune ca acest scenariu este un cadru general pentru ceea ce se intampla in ziua de azi si parca tot mai des. E foarte trist, dar din pacate din ce in ce mai adevarat. Iubita ta te poate parasi fix cat iti este lumea mai draga si te intrebi: De ce? De multe ori, pentru ca lucrurile ajung la o extrema greu de suportat sau pentru ca timpul te-a ajutat sa iti dai seama ca nu esti potrivita pentru el si ca de fapt tu meriti mult mai mult decat el iti ofera. Bine, ca mai sunt si unele fete care spun ca s-au plictisit cu tine sau poate te parasesc doar pentru ca vor sa impresioneze.

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh, cred ca tocmai am citit prin ce a trecut (multi ani in urma) fostul meu prieten in momentul in care i-am spus ca e timpul sa punem punct relatiei noastre. Nu stiu daca trairile interioare au fost aceleasi, dar reactiile, lacrimile, (inclusiv injuraturile si amenintarile) sunt identice.
    Despartirile sunt neplacute oricum ai lua-o, asa ca nu poti sa spui care din cei doi a suferit mai mult intr-o astfel de situatie.

    RăspundețiȘtergere
  3. slabut, slabut...domnule Naluca, mare parte din replicile de la inceput le dau femeile...

    RăspundețiȘtergere
  4. asa zici tu...dar, poate, ai vrea si tu sa dai astfel de replici si n-ai cui

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) hai ma naluca... te faci de ras cu comentariul asta

    RăspundețiȘtergere
  6. cand nimic nu ai a spune/ e usor a scrie versuri...bla bla bla ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. ai scris foarte frumos...şi am înţeles perfect...m-am şi regăsit :)
    îţi trimit o piesă frumoasă, sper să-ţi placă :)

    http://www.youtube.com/watch?v=fCKmbbsJscc&feature=player_embedded

    RăspundețiȘtergere
  8. ms mult...am ascultat melodia recomandata de tine si mi-a placut

    RăspundețiȘtergere
  9. ai talent la scris,ba,atunci cand nu esti pedant.

    RăspundețiȘtergere
  10. ms...si nu cred ca sunt pedant...nu mi-a mai zis nimeni asta...atentie si cu acel "ba", mai ales ca nu cred sa ne cunoastem

    RăspundețiȘtergere
  11. hey nice:) dar eu zic sa invatam de la trandafiri:) au atatea de spus :)

    RăspundețiȘtergere
  12. ms ptr comentariu...si mie imi plac trandafirii si nu numai sa-i daruiesc

    RăspundețiȘtergere
  13. E superb ce ai scris...filmele detaliate, cartile elaborate, care pun accent pe moment, pe traire, pe cuvinte, pe priviri, ma fascineaza...Asa reusesti tu de fiecare data sa ajungi la coarda sensibila a inimii mele!
    Cat despre motivele despartirii...in ziua de azi eu cred ca oamenii sufera de lipsa profunzimii si daruirii. Imi vine greu sa cred ca scenariul descris de tine poate fi redat de o pitzipoanca blonda, siliconata sau de un baiat mandru de noua lui achizitie doldora de cai putere!...
    Pentru ca...daca oamenii s-ar implica total intr-o relatie, ar fi atenti la nevoile partenerului...nu ar trai astfel de ipostaze. Poate ca tine un pic si de chimie...:P

    RăspundețiȘtergere
  14. bineinteles ca tine si de chimie, dar si de structura fiecaruia...ceea ce am scris eu mai sus nu e pentru superficiali :)

    RăspundețiȘtergere
  15. M-a lasat masca! bv! Mi-e rusine sa recunosc dar ma regasesc in ceea ce ai scris!nu am ajuns la acel stadiu cu florile si nu cred ca voi ajunge! trec zilnic pe strada ei in timp ce merg la antrenament si mai mereu arunc cate o privire poate o zaresc la poarta! Parca mintea mi-ar spune ,,gata ai fost un bou" , dar inima zice altceva! Ms ca mi-ai reamintit si sa nu mai repet aceleasi greseli! :)

    RăspundețiȘtergere