USL - pusă cu botul pe labe

După ce s-a întâmplat azi, nu vreau să mă refer deloc la Băsescu, în sensul susținerii acestuia de către mine. Aproape că nici nu mă interesează persoana în momentul de față. Sincer, nu am o părere prea bună despre el, dar asta contează mai puțin. Ceea ce contează, cred eu, sunt principiile și logica.
În ultima lună, am asistat, stupefiat, la manifestări uluitoare ale oamenilor de rând (și nu numai), toate îndreptate împotriva lui Băsescu. Dintr-o dată,  președintele cel mai iubit de români, votat de aceștia de două ori, salvat de popor într-un alt referendum de demitere, s-a transformat, mai ales pe baza a ceea ce s-a prezentat la televizor, în dușmanul de moarte al tuturor. Arătat, o bună bucată de vreme, ca fiind ”tiran”, ”dictator” etc., el a devenit acum, pentru cei mai mulți (care se exprimă), nici mai mult, nici mai puțin, decât ”criminal”. ”Criminalul ăsta de Băsescu”, am auzit de nenumărate ori în trecutul meu foarte apropiat.
Mai mult, fără doar și poate, oamenii (care se exprimă) susțin, la unison, că ”ăsta a dus țara de râpă și n-o să se lase până n-o să ne omoare pe toți”. Evident că, a comenta aceste opinii, e pierdere de vreme. De aceea nici n-o să mă ”leg” în vreun fel de ele. Totuși, ceea ce mă miră este să constat că, mai ales în ultimele săptămâni, de când ”lupta” s-a acutizat, iar spălarea creierelor a atins cote alarmante, cei porniți animalic împotriva lui Băsescu, nu doar că nu mai acceptă păreri referitoare la principii, dar le și calcă în picioare, având o satisfacție bolnavă. De ce s-a ajuns aici? Pentru că, după părerea mea, useliștii, pe fondul nemulțumirilor provocate de așa-zisa criză mondială și, în dorința lor nestăvilită de a prelua puterea toată, l-au făcut țap ispășitor, pentru orice, pe Băsescu. Astfel, în loc să prezinte realitatea într-un mod onest, au denaturat-o cât au putut de mult, aruncând toată vina, pe un singur om. În aceste condiții, omul obișnuit, prins în grijile de zi cu zi, a încetat să se mai gândească profund la ce se întâmplă, a încetat chiar să își mai pună întrebări și, el însuși, în ciuda oricărei logici, a început să creadă sincer că, nu se poate face nimic bine în țara asta, pentru că, pur și simplu, nu vrea Băsescu. Mai mult, chiar crede că Băsescu, și nimeni altul, i-a tăiat pensia, i-a micșorat salariul, l-a înjosit etc. pentru că așa a vrut el.
Să zicem că ar fi așa. Totuși, ceea ce e de-a dreptul revoltător este că, deocamdată, nimeni nu spune răspicat că USL-ul se află, în fapt, la Putere. Da, asta e cea mai adevărată realitate, USL este la Guvernare și, tot ea, controlează Parlamentul. În aceste condiții, dacă chiar ar vrea să facă treabă, poate să facă cât dorește pentru că are aproape toate pârghiile în mână și, devine, evident, un non-sens să spună ”nu putem pentru ca Băsescu nu ne lasă”. Adică cum? De fiecare dată când s-au exprimat, n-am înțeles niciodată clar cum poate Băsescu (sau oricare ar fi în locul lui), legat la mâini din cauza limitărilor Constituției, să împiedice, fundamental, acțiuni ale Guvernului sau Parlamentului. În mod sigur știu că Băsescu nu este un sfânt, dar la fel de bine știu că nici USL-ul, nici pe departe, nu e ușă de biserică. Astfel, când în USL dictează un partid rupt dintr-unul totalitar și când un turnător odios conduce formațiunea din umbră, mă gândesc, mai degrabă, că aceeași USL dorește scoaterea din schemă a lui Băsescu pentru a prelua puterea totală și, mai dorește, de asemenea, satisfacerea orgoliilor unor lideri mai mult sau mai puțin penali. Dacă nu ăsta era scopul, de ce USL a forțat accederea sa la Putere cu doar 4-5 luni înainte de alegeri? De ce a riscat să se erodeze, când putea, foarte bine, să mai aștepte, în Opoziție, iar PDL la Guvernare și Băsescu la Cotroceni puteau fi făcuți praf și pulbere în alegerile ce aveau să vină? Toate acțiunile lor mă împing să cred că oamenii nu mai aveau răbdare, vroiau să simtă, cât mai curând, gustul și mirosul puterii. Și au preluat-o, evident, prin aranjamente de culise.
Imediat după aceea, fibra totalitară din inima USL a început să vibreze. Vroiau totul, ei să fie stăpânii absoluți, iar pentru asta era obligatoriu să îl alunge pe Băsescu de la Cotroceni, posibil chiar să-l bage în pușcărie. Ca să le iasă planul, au inventat că nu pot coabita cu Băsescu, că acesta are o fire conflictuală, că se opune acțiunilor lor doar pentru că așa vrea el. Un exemplu de manipulare și minciună ordinară a funcționat și aici. USL a acuzat lipsa de coabitare a lui Băsescu, în condițiile în care, revoltător, când era in Opoziție, aceeași formațiune era regulat chemată la Cotroceni, la consultări, și, aproape de fiecare dată, refuza să participe. Păi, atunci, cine nu coabitează primul? Din nou răspunsul este mai mult decât evident, însă mizerabila USL a mizat tot timpul pe memoria scurtă a oamenilor, precum și pe limitarea mentală a susținătorilor ei.
Mai departe, în ciuda logicii, USL a inventat mascarada cu referendumul. Ca să scape de Băsescu, trebuiau, de ochii lumii măcar, să organizeze un referendum pentru demitere. Că au luat cu asalt instituțiile democratice ale statului, că au schimbat nenumărate legi în timpul jocului, că au aruncat minciuni cu duiumul, că au fost de o aroganță nemaivăzută, iarăși, au uitat toți. E posibil ca eu să fi văzut sau înțeles aiurea. Nu contest. Dar Europa Occidentală? Dar SUA? Liderii europeni? Ziarele de renume din toată lumea? Toți aceștia de ce au comentat? Dacă Ponta si Antonescu au procedat corect, de ce n-au fost lăudați de nimeni din afară? Mai mult, unde s-a mai întâmplat, în lumea civilizată, ce au făcut ei? S-ar părea că, iarăși, mizând pe memoria scurtă, prostie etc., toate acestea nu mai contează. Contează, zic ei, că s-a întâmplat referendumul. Și, de-atunci încoace, o țin una și bună că 7,5 milioane de oameni au votat împotriva lui Băsescu, iar din cauza, acesta asta trebuie să plece. De acord. Dar ceilalți, până la 18 milioane, unde sunt? Ne împiedică vreo logică să presupunem că aceia ar fi toți susținători ai lui Băsescu? Evident că nu ne împiedică.
Numai că eu nu o să spun că Băsescu are restul de susținători până la 18 milioane, dar o să spun că avea tot dreptul să le ceară oamenilor să nu iasă la vot. De ce? Pentru că, dacă pe mine cineva mă ”invită” la un joc murdar, am două opțiuni clare: să intru în joc, sau să nu intru. E simplu. Și, dacă chiar mi-ar face cineva propunerea asta, mai mult ca sigur nu aș intra în joc, pentru ca nu e jocul meu. De ce să intru într-un joc murdar, dacă știu din start că-l pierd, având în vedere că nu se desfășoară corect? Cine sunt cei care mă împing pe mine în joc, fără voia mea? Au dreptul să facă asta așa, după bunul lor plac?
Era Băsescu în ipostaza de a fi demis? E greu de spus. Ceea ce e însă evident e faptul că, dacă tot s-a făcut referendumul, e ușor de presupus că oamenii puteau să-și exprime simplu opțiunea pentru demitere. Mai mult, dacă în rândurile populației exista o dorință uriașă (așa cum susține într-una USL-ul) pentru demitere, era logic ca mase enorme de oameni să iasă la vot si să voteze pentru demitere și, astfel, scăpau de ”criminal”. Faptul că nu s-a întâmplat așa, demonstrează, conform aceleiași logici, că USL-ul a mințit de a rupt. În plus, în această situație, USL-ul era cea obligată de conjunctură să scoată lumea la vot pentru că ea inițiase referendumul, cum și ideea că ”poporul nu-l mai vrea pe Băsescu”, și nu Băsescu era obligat, pentru că el n-avea niciun interes să facă asta. Ba, dimpotrivă, el putea, foarte ușor, să spună: ”Nu mă bag în jocul vostru murdar, descurcați-vă singuri”. Oare, mă întreb, ce a împiedicat ”poporul subjugat” (conform spuselor USL) să iasă în număr impresionant și să voteze pentru demitere? USL-ul ar trebui să răspundă urgent la întrebarea asta și să o lase mai moale cu cei 7,5 milioane. Sunt relevanți și aceștia, nu zic nu, dar depinde extrem de mult cum privim lucrurile. Dacă ieșeau 17 milioane, din care, 15,5 miloane votau pentru demitere, mai putea cineva să comenteze ceva? Evident că nu. Așadar, în condițiile în care, în ciuda tuturor încercărilor (ilegale) - prelungirea, în premieră, a duratei de votare, e doar una dintre ele - USL-ul n-a reușit să scoată la vot câți oameni și-ar fi dorit, au marșat pe ideea că ”ce ne mai trebuie cvorum, milioanele de voturi pentru demitere nu sunt evidente”? Nu, nu sunt. Dar asta deja am explicat-o mai sus.
În ceea ce privește cvorumul, consider că acesta este obligatoriu întrucât președintele țării nu este un lider de sindicat într-o întreprindere cu 100 de angajați care aleg ei, prin ridicarea mâinii, dacă mai vor sau nu să-l mențină în funcție pe acel lider. Fără cvorum, o mână de parlamentari dubioși, prin înțelegeri între ei, hotărăsc, dintr-o dată, să scape de un președinte, pentru că acesta nu le mai servește intereselor lor. Și, atunci, votează în Parlament pentru suspendarea acestuia, organizează un referendum după legile lor, iar cu 3 oameni prezenți, din care 2 votează pentru demitere, au scăpat de președintele ales al țării. Ideal!
Ori, esența democrației e simplă (sau așa ar trebui să fie): majoritatea hotărăște. Vrea populația demitere? În regulă, să se miște la urne peste 50 %, să voteze cei mai mulți pentru demitere și s-a terminat. Nimeni nu va mai putea spune nimic. Așa e corect, cei mai mulți să hotărască, nu o gașcă de interesați. Nu contează că e vorba de Băsescu, sau de altul, e vorba de un principiu. Dar ce principii? USL n-a auzit de când e de așa ceva și nici că se întrevede vreun gând de schimbare. Să vedem ce-or să facă acum.