joi, 8 noiembrie 2012

The Magic of Belle Isle



Morgan Freeman este, fără dubii, unul dintre cei mai buni actori ai momentului care joacă impecabil în orice rol și aproape toate i se potrivesc și îi ies de minune. Îmi aduc aminte, de exemplu, de ”Închisoarea îngerilor ” în care a avut o prestație extraordinară.
În ”The Magic of Belle Isle” interpretează rolul unui fost scriitor de succes, aflat acum într-un scaun cu rotile și care, din cauza patimii pentru alcool, renunță la scris. Ca să-i revină inspirația și să-i treacă plictiseala, se mută, pentru scurt timp, într-o casă singură, aflată într-un orășel despre care, probabil, nu bănuia nimic. Dacă la început este ursuz, solitar, suspicios și chiar răutăcios, având ca parteneri de discuție doar un câine trist și sticla de whisky, până la urmă descoperă în micul oraș oameni minunați care îi vor schimba viața în bine. Cei mai prețioși în acest film par a fi copiii, și anume copiii unei vecine, dintre care, fetița mijlocie face o adevărată pasiune pentru bătrânul ascet. Aceasta, în naivitatea ei, îi cere, nici mai mult, nici mai puțin decât...să o învețe să-și imagineze cu ochii deschiși. Iar pentru asta e dispusă chiar să-i plătească ”meditațiile”. În scenă apare și mama copiilor, o femeie cu multe griji, divorțată, dar cu suflet mare, care de la început s-a arătat deschisă către noul sosit. Prezența femeii are un impact miraculos asupra bătrânului căci îi va readuce pofta de viață. În ce fel, se va vedea în film.
”The Magic of Belle Isle” este un film minunat despre inocență, visare, speranță, regăsire și iubire, dar și despre liniștea sufletească pe care o putem surprinde doar în locuri predestinate. Existența dusă zi de zi în tumult, ne poate vicia ființa. Depinde doar de noi să descoperim ce ni se potrivește cel mai bine.
Deși pare simplu, filmul este cât se poate de complex și cu trimiteri în sfere diferite. Acțiunea curge lent, pe un singur plan și surprinde perfect mai multe episoade ale vieții de zi cu zi. Violența nu își are locul aici, nici replicile dure, cu impact psihologic puternic. Cu toate acestea, fiecare cuvânt, fiecare privire a actorilor, fiecare gest sunt pline de sens. În ciuda curgerii line, pare că totul e controlat și te trimite cu gândul departe. Ține doar de tine dacă dai curs gândurilor, sau te oprești imediat.
”The Magic of Belle Isle” are, cu siguranță, un rol terapeutic dacă îl urmărești când te simți neînțeles și fără speranță. Îți poate da posibilitatea să te mai descoperi puțin.
Filmul mi-a fost recomandat de o prietenă de pe blog căreia îi mulțumesc!

2 comentarii:

  1. Ma bucur ca l-ai descris atat de frumos. Impresionant chiar! Filmul e o oaza de liniste, la care revii cu placere ori de cate ori simti ca ai nevoie. Si mie mi s-a parut profund, chiar daca in aparenta e banal. Si eu cred ca linistea ti-o poti gasi doar in locuri predestinate. Numai sa ai ochi sa le vezi... Locurile, desigur.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, și eu cred în locurile predestinate. Și cred în bucuria pe care ți-o aduc copiii. În ”Idiotul”, Dostoievski descrie pe pagini multe cât de tare a fost iubit personajul său de către copii și ce pasiune făcuseră pentru el. Sunt niște pagini foarte impresionante.

    RăspundețiȘtergere