duminică, 9 decembrie 2012

Magnolia



Magnolia (1999), cu Julliane Moore & Tom Cruise

Când am văzut ”Magnolia”, am crezut că a fost inspirat din filmele lui Inarritu (21 de grame, Babel etc.) sau din ”Crash”. Spre final însă, mi-am dat seama că a fost produs cu ceva ani înaintea acestora deci, e posibil ca filmele de mai sus să fi fost inspirate din ”Magnolia”.
Oricum ar fi, ”Magnolia” este un film adevărat ce nu trebuie ratat de niciun cinefil. Îmi pare rău că l-am văzut abia acum. Filmul este unul dur, șocant pe alocuri, crud și extrem de realist. ”Magnolia” este un film despre viața de zi cu zi, așa cum ne apare ea, de când ne trezim, mergem la serviciu, interacționăm cu ceilalți, venim acasă și ne culcăm. ”Magnolia” este un film despre răutatea și nimicnicia umane așezate la loc de cinste într-o viață extrem de trecătoare. Este un film despre mărire și decădere, despre excese și nepăsare, dar și despre consecințele acestora din urmă. Este un film complex, tulburător, în care ni se prezintă povești de viață, interconectate, exact ca în filmele lui Inarritu. Eu cred în astfel de legături pentru că nu concep că ceva ar putea fi întâmplător pe această lume. Orice acțiune pe care o facem, cât de mică, are influențe în lanț asupra celorlalți.
Extrem de dură, dar și emoționantă, este scena în care personajul interpretat de Tom Cruise, aflat la căpătâiul tatălui muribund, îi strigă acestuia, cu ochii în lacrimi, cât de mult îl urăște pentru suferința creată în copilărie. Da, în acest film, nimeni nu scapă nepedepsit, toți își primesc ceea ce merită. Ploaia cu broaște din final este reprezentativă pentru a acoperi, cu spurcăciune, răutatea întregii lumi.

6 comentarii:

  1. Interesant rezumat. Inteleg ca filmul emotioneaza? Nici eu nu cred in intamplare. Nu ne nastem intamplator cu ochi verzi, si nici nu ne nastem blonzi din parinti tuciurii intamplator. Cred ca viata are caracter programatic, ca unele lucruri se intampla independent de vointa noastra, si ca doar felul in care administram feliile din "intamplare" tin de persoana noastra: administram intelept sau haotic anumite imprejurari.
    Daca zici ca e de invatat din el, trebuie sa caut filmul.
    Si eu iti doresc un An Nou foarte fericit, cu impliniri, bucurii, succese, sanatate si cat mai multe vise implinite!
    La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, filmul e foarte emoționant, dar și dur și foarte realist. Cu siguranță avem multe de învățat din el. Mie îmi place genul ăsta de filme, cu episoade de viață suprapuse, sau interconectate. Dacă o să-ți placă, îți recomand să vezi și ”Babel” și ”21 de grame”. Sunt făcute cam după aceeași logică, poate chiar mai bune. Atenție însă că ”Magnolia” durează peste 3 ore :).
      Mersi foarte mult pentru urări! Mersi, de asemenea, pentru toate comentariile! Eu nu mai reiau urările pentru că le-am făcut deja pe blogul tău! :)

      Ștergere
  2. Curios, am avut o tentativa de a vedea "21 de grame" miercuri. Am abandonat "proiectul" pentru ca mi s-a parut inconfortabil.
    Vineri noaptea vedeam insa "I Know Who Killed me" ("Stiu cine m-a ucis"). Daca nu l-ai vazut, cred ca iti va placea. Nu e ca un alfabet in care literele curg una dupa alta, in film literele curg aleatoriu. Scenele de cruzime sunt explicite, spre deosebire de tematica per ansamblu, care e mai degraba imprecisa si contradictorie, as spune, lasand loc la interpretari. Insa trimiterile la domeniul tau de activitate sunt omniprezente.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ms pentru propunere, dar am văzut filmul de când a apărut. A fost interesant, dar nu mi s-a părut deosebit. Nu m-aș mai uita a doua oară la el. M-am uitat pentru că juca în el Lindsay Lohan, o actriță care mi se pare și talentată și frumoasă. Oricum, înainte să iau un film, mă uit pe IMDB și, dacă văd că are o notă sub 6,5 nu-l iau decât dacă are în distribuție un actor care îmi place mie foarte mult. M-am uitat azi, filmul acesta are 3 și ceva pe IMDB. Totuși, mi se pare cam mică nota. Dacă o să vezi ”Magnolia”, o sa te rog să-mi spui cum ți s-a părut :).

      Ștergere
  3. Eu prefer să risc, mai ales atunci când am zile libere. Nu mă informez anticipat, ci îmi asum riscul. E timpul meu, e alegerea mea cum îl pierd. :)) Văd filmul şi îmi formez o părere, neinfluenţată de alte păreri. Nu ştiu ce notă a primit "The tourist". Probabil una mică, dar nu mă interesează. L-am văzut şi mi s-a părut ideal pentru o seară de duminică. Deconectant. Vin cinefilii şi îl cataloghează drept "slăbuţ". OK. Slăbuţ. În comparaţie cu... ce? Cu "Tăcerea mieilor"? Sau? Cu "Naufragiatul"?
    Pe de altă parte, aceiaşi cinefili îmi recomandau "Liberal Arts" cu atâta căldură încât am crezut că mă va marca pentru tot restul vieţii. Mărturisesc că m-am plictisit de moarte la el.
    "I Know Who Killed Me" nu era programat. Zapam şi, cum ceva tocmai se terminase, am aşteptat să văd ce începe. Mărturisesc că pe actriţă nu am văzut-o în alte filme, deci nu aveam termen de comparaţie - nici prejudecăţi, cum ulterior am aflat că au alţii. Unii se uită la film pentru că tipa se droghează. Aşa. Şi? Cu ce i-a influenţat asta prestaţia actoricească? Există un citat biblic care mi se pare perfect valabil în multe situaţii: "Cine e fără păcat să arunce primul cu piatra". Deci o criticau pe fată nu pentru felul în care îşi interpretase rolul, ci pentru viaţa personală, scriind cam aşa: "La c potz sat ajteptz dlo drgata". Exact. Dar de la un analfabet, aş întreba?
    Am deviat de la subiect. Clar e că mi-ar plăcea ca Internetul să aibă capacităţi paranormale. Să ne muşte de degete atunci când comitem crime lingvistice, cât să ne piară cheful de a scrie în condiţiile în care nu ştim să facem asta! :))
    Poate ai observat şi în presa online comentarii de genul. Vine neica nimeni, dă cu barda, şi, în timp ce încerci să traduci din română în română, ca să pricepi dacă era pro sau contra, te apucă durerile de cap. :)
    Revenind, încă nu am văzut filmul. Am să te anunţ când îl voi vedea, promit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și uitasem că urma să îți răspund aici. Scuze :). Păi, în mare, tu ai dreptate. ”Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. Sunt de acord cu asta și e aproape firesc să alegem singuri la ce ne uităm și la ce nu, neinfluențați, sau cât mai puțin influențați, de alte păreri. Astfel, dacă luăm țeapă, luăm pe barba noastră, cum se zice.
      Nici eu nu (prea) mă las influențat de ce zic unii și alții despre filme, cărți etc. pe blogurile de gen. Majoritatea care își dă cu părerea acolo e formată din oameni superficiali, care văd un film ca să treacă timpul, sau citesc o carte din 10 în 10 pagini. Comentarii mai consistente decât ”super”, ”minunat”, ”merită văzut” sau ”pierdere de timp” nu am zărit. Pe astea le ignor din start.
      Totuși, din când în când, am mai întâlnit câte o părere argumentată, decentă, consistentă pe care o urmăresc constant și care devine un fel de ”voce”, sau reper pentru mine într-un domeniu anume. O astfel de ”voce” este IMDB-ul, un site de filme american, cel mai bun în domeniu, pe care chiar scriu cunoscătorii și cinefilii adevărați. Notele filmelor se dau nu după cum îi taie capul pe unii, ci țin cont de mai multe criterii (prestație actoricească, coloană sonoră, costume, efecte speciale etc). Mai mult, există o lege nescrisă pe acel site, iar cei care dau o notă, chiar au văzut filmul respectiv. Până acum n-am luat niciodată țeapă cu un film notat acolo, asta și pentru că m-am uitat numai la genurile care îmi plac mie (de exemplu, un musical poate are nota 9 pe IMDB, dacă nu îmi place genul, m-aș uita la el și mi s-ar părea slab, deși el e extraordinar). Oricum, filmele care pe IMDB au note peste 8 sunt aproape geniale. Fac asta și pentru că, mă gândesc, dacă aș alege să văd orice-mi pică în mână, mi-ar părea pe urmă rău că am ratat altceva mai bun.

      Ștergere