Romanul ”Singur în Berlin” este cel mai bun pe care l-am citit despre rezistența germană în timpul dictaturii naziste. Acțiunea se petrece, evident, în Berlin și se desfășoară pe durata a doi ani, între 1940 și 1942. Personajele principare sunt doi muncitori germani, Anna și Otto Quangel, care au un băiat trimis pe front și despre care află, chiar în debutul cărții, că a fost ucis în luptă. În acest punct, optica celor doi, cu privire la Hitler și la regimul său, se schimbă radical. Ei consideră că Hitler a fost cel care le-a omorât băiatul, din moment ce l-a trimis pe front, își dau seama că regimul nazist este unul absurd și criminal, iar drumul pe care a pornit țara se va sfârși într-o tiranie cum n-a mai existat. Astfel, Otto Quangel nu mai rezistă tentației de a protesta și se apucă să împrăștie, cu ajutorul soției, cărți poștale, pe care trece, ca să vadă și ceilalți, abuzurile regimului observate de cei doi eroi în viața de zi cu zi. În timpul dictaturii naziste acest act constituia o crimă de neiertat.
Alături de Otto Quangel și nevasta sa, în roman își mai fac apariția și alte personaje, reprezentative, evident, pentru vremea lor. Astfel, odată cu distribuirea primei cărți poștale, în scenă apare inspectorul de poliție Escherich, un personaj robotizat, fără scrupule și interesat de propria ascensiune, a cărui armă principală, pentru prinderea lui Otto Quangel, este răbdarea. Răbdarea fără margini îi va scoate din sărite pe șefii săi, îl va compromite pe el însuși, după care va fi reabilitat, iar spre final, se va vedea, va suferi o revelație care-l va costa viața.
Un alt personaj, pe care autorul îl prezintă pe larg în cartea sa, în diverse ipostaze, este tânărul Persicke, un SS-ist notoriu, fidel lui Hitler până în măduva oaselor și dedicat întru totul politicii partidului național-socialist. Persicke, așa cum este prezentat în roman, pare a fi genul de ciminal fără niciun Dumnezeu, omul fără suflet, infractorul lipsit de orice urmă de conștiință. În numele unei dreptăți închipuite, bazată, în mod clar, pe îndoctrinarea masivă, pe mituri și halucinații, dar și ca urmare a unei lăcomii ieșite din comun, acesta, deși are numai 18 ani, își terorizează familia, jefuiește o bătrână evreică și dă vina pe alții, își ține tatăl închis într-un azi și, mai mult decât atât, îi dă ordin doctorului, care-l avea sub supraveghere, să-i facă o injecție și să-l omoare.
În romanul ”Singur în Berlin” lumea este întoarsă cu susul în jos, iar asta se face în numele unei fericiri viitoare veșnice. Oamenii se folosesc de diverse tertipuri medicale pentru a scăpa de război, iar munca nu le aduce nicio satisfacție. Așa că, cei mai mulți dintre ei, preferă să trăiască vagabonzi și să se ocupe cu furturile și cu turnătoriile. Fiecare mănâncă ce prinde, doarme unde apucă, păcălește pe oricine. Pentru câteva mărci, sunt în stare să-și vândă la Gestapo și prietenii și familia și sufletul. Ei nu-și mai aparțin lor înșiși, nici celor dragi, sunt cu totul la dispoziția Fuhrer-ului și a Gestapo-ului. Orice vorbă spusă aiurea, orice privire nevinovată, orice întâlnire în plină stradă pot constitui acte de trădare și fi echivalate cu trimiterea în lagărele de muncă forțată.
”Singur în Berlin” este o carte tulburătoare, dură, necruțătoare, de la un capăt la altul, dominată de o atmosferă întunecată, plină de panică și groază. Iar sfârșitul nu lasă loc niciunei speranțe.
Autorul este un realist autentic, nu înfrumusețează fraza prin descrieri inutile, nu cruță pe nimeni. Te ia, pur și simplu, de guler și te poartă după el ca să-ți arate ce s-a întâmplat. Riscul e mare căci poți rămâne șocat dacă te întrebi ”Cum a fost posibil?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu