Identity (Identitate) (2003), cu John Cusack și Ray
Liotta
”Identity” este un thriller psihologic pe care l-am
revăzut de curând și pe care, la vremea lui, nu l-am înțeles aproape deloc.
Nici de data aceasta nu pot spune că m-a impresionat în vreun fel. Mi se pare
ciudat că, în ultima vreme, am văzut numai filme mediocre sau proaste de-a
dreptul cu John Cusack, un actor care, nu știu de ce (probabil din cauza
reclamei care i s-a făcut), mi se păruse a fi foarte talentat. În fine.
Subiectul filmului se vrea a fi complicat, pretențios, poate un pic original, dar sfârșește prin a fi încâlcit, ba chiar dezamăgitor. Zece persoane, evident și necunoscute între ele, prinse toate în mijlocul unei furtuni năprasnice, se pomenesc a se caza, de voie de nevoie, în același motel nenorocit, aflat la
Subiectul filmului se vrea a fi complicat, pretențios, poate un pic original, dar sfârșește prin a fi încâlcit, ba chiar dezamăgitor. Zece persoane, evident și necunoscute între ele, prinse toate în mijlocul unei furtuni năprasnice, se pomenesc a se caza, de voie de nevoie, în același motel nenorocit, aflat la
marginea unei șosele și desprins, parcă, din scene
de groază. Cel aflat la recepția hotelului chiar aduce, la prima vedere, a
personaj horror, dar nu uimește prin înfățișarea macabră, ci prin trăsăturile
pronunțate de psihopat. Personaje de acest tip se tot întâlnesc în filme precum
”Hostel” sau ”Casa de ceară”.
Așadar, după ce se cazează cei zece necunoscuți, privitorul își dă repede seama că fiecare are multe de ascuns. Numai că, nici nu ai timp să te obișnuiești cât de cât cu oamenii, căci se dezlănțuie o serie de crime dintre cele mai odioase, iar ”clienții” prezenți în teribilul motel încep sa fie omorâți rând pe rând. De-acum încolo, întreaga ”șmecherie” a filmului constă în a ”ghici” cine e, de fapt, criminalul. Bineînțeles că, așa cum suntem obișnuiți în altfel de filme, făptașul nu e cine ne-am aștepta, ci cu totul altcineva. Eu, ca să fiu sincer, n-am înțeles prea bine cine este. Poate mă vor lămuri alții.
Totuși, din câte mi-am dat seama, ”Identity” tratează subiectul personalității multiple. În ultimii ani, am observat, personalitatea multiplă (care, în realitate, este o patologie întâlnită extrem de rar și aproape niciodată în formă pură) fascinează tot mai muți producători, dar rar reușește vreunul să o etaleze corect în vreun film mai de Doamne ajută. Mai toate producțiile de acest fel debutează ambiguu, continuă lent, au un interval când te dau peste cap, după care sfârșesc confuz. ”Identity” nu face deloc excepție de la acestă regulă.
Așadar, după ce se cazează cei zece necunoscuți, privitorul își dă repede seama că fiecare are multe de ascuns. Numai că, nici nu ai timp să te obișnuiești cât de cât cu oamenii, căci se dezlănțuie o serie de crime dintre cele mai odioase, iar ”clienții” prezenți în teribilul motel încep sa fie omorâți rând pe rând. De-acum încolo, întreaga ”șmecherie” a filmului constă în a ”ghici” cine e, de fapt, criminalul. Bineînțeles că, așa cum suntem obișnuiți în altfel de filme, făptașul nu e cine ne-am aștepta, ci cu totul altcineva. Eu, ca să fiu sincer, n-am înțeles prea bine cine este. Poate mă vor lămuri alții.
Totuși, din câte mi-am dat seama, ”Identity” tratează subiectul personalității multiple. În ultimii ani, am observat, personalitatea multiplă (care, în realitate, este o patologie întâlnită extrem de rar și aproape niciodată în formă pură) fascinează tot mai muți producători, dar rar reușește vreunul să o etaleze corect în vreun film mai de Doamne ajută. Mai toate producțiile de acest fel debutează ambiguu, continuă lent, au un interval când te dau peste cap, după care sfârșesc confuz. ”Identity” nu face deloc excepție de la acestă regulă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu