La Femme du Veme

”La Femme du Veme” este un film tulburător, aproape ciudat, în care ni se prezintă un caz psihologic complex, dar greu de înțeles. Este vorba despre un tată american, scriitor de profesie, dar cu un singur roman la activ, care sosește la Paris pentru a stabili o nouă relație cu fiica sa în vârstă de 6 ani. Numai că soția sa nu acceptă intruziunea acestuia în viața fiicei lor și, ca să-l alunge, cheamă poliția. În timp ce se afla într-un autobuz, adormit fiind, acesta este prădat de hoți și, astfel, rămâne fără bunuri și bani. Găsește, totuși, să doarmă într-un hotel insalubru și, până la urmă, chiar este angajat, în același hotel, ca paznic de noapte. Între timp, participând la o serată literară, întâlnește o femeie ciudată, văduva unui scriitor maghiar, care îl invită în apartamentul ei, de fiecare dată la aceeași oră, pentru relații sexuale. Scriitorul mai are o relație cu fata de la barul hotelului în care dormea, care nu este nimeni alta decât nevasta patronului tău. Lucrurile se complică de-a dreptul când vecinul său de palier, un negru care îi ura pe americani, este găsit mort și mutilat în toaletă. Autoritățile îl bănuiesc pe american că l-ar fi omorât, iar acesta din urmă, ca să-și probeze nevinovăția, își ia ca alibi pe văduva la care el mergea. Numai că, spre surprinderea sa (și a mea), i se spune că aceasta era moartă din anul 1991. În acest punct se rupe firul logic al filmului și se intră pe tărâmul psihologicului neclar. Mărturisesc că, de-aici încolo, n-am mai înțeles ce se întâmplă cu adevărat. Unde se desfășurau întâmplările, în mintea scriitorului, sau în realitatea de zi cu zi? Cine erau acele personaje? Dar fiica sa? Dar văduva? Existau ele în realitate, sau erau plăsmuiri ale minții sale? Soția sa chiar zice la un moment dat, ”am fugit de tine fiindcă ești bolnav. Toți cei care intră în relații cu tine mor”. 
”La Femme du Veme” este un film destul de scurt (durează în jur de o oră), filmat în Franța, dar într-un cartier ce amintește mai degrabă de Ferentari decât de Paris și, spre surprinderea mea, am aflat că este realizat de un regizor polonez. Replicile sunt puține, iar cele care sunt, sunt jumătate în engleză, jumătate în franceză. Filmul este unul de profunzime dar, din cauza ambiguității, cu siguranță va fi uitat rapid.