marți, 8 ianuarie 2013

Prinde-mă! Dacă poți!



Catch Me If You Can (Prinde-mă! Dacă poți!) (2002), cu Tom Hanks & Leonardo DiCaprio

În ultimii ani m-am obișnuit deja ca, aproape orice film în care apare Tom Hanks, să fie din start unul bun (și mai mereu controversat). Până acum nu m-am înșelat. Dacă din distribuție mai face parte și Leonardo DiCaprio, succesul e garantat.
Chiar dacă este relativ vechi (a apărut la noi în 2002) - iar eu, nu înțeleg de ce, nici nu știam de el până acum - ”Catch Me If You Can” mi se pare a fi un film ce nu trebuie ratat, sub nicio formă. Mărturisesc că, atunci când m-am așezat să-l văd, nu mă așteptam la mare lucru. A început ciudat, cu un DiCaprio aflat în rolul unui deținut cu plete, închis într-o închisoare franțuzească și care tușea atât de tare (și cam neverosimil parcă) încât părea că-și va da duhul acolo. M-a surprins și aspectul general al pușcăriei, în care apa de ploaie se scurgea pe pereți, iar gardienii păreau a fi niște brute. Totuși, chiar dacă ne aflam la sfârșitul anilor `60, gândesc, eram în Franța, nu în vreo țară din Africa Centrală.
În fine, trecând peste aceste mici scăpări de început, acțiunea trece repede în trecutul personajului principal, acțiune care se va desfășura plecând de la anul 1963 și se va întinde pe durata a șase ani. De-acum încolo filmul va deveni o adevărată desfătare a simțului vizual și o sursă incontestabilă a bunei dispoziții.
Avem, astfel, ocazia să-l vedem pe actorul DiCaprio interpretând trei roluri succesive. Prima dată ne apare ca fiind ”co-pilot” la o mare companie de avioane, iar din această poziție reușește să-și păcălească nu doar familia, dar și colegii, și admiratoarele, cum că ar fi un pilot adevărat. Mai mult decât atât, prinde gustul banilor și devine un expert în a falsifica cecuri bancare cu ajutorul cărora încasează sume uriașe de bani.
A doua oară, același personaj ni se prezintă a fi, nici mai mult, nici mai puțin, decât ”doctor” cu drepturi depline, care își ”exercită” profesia într-un spital real și chiar ia parte, ca ”specialist” principal, la o operație. Prin ce situații, pe cât de comice, pe atât de intense, va trece falsul medic și cum le va face față, dar și ce se va mai întâmpla în spital, rămâne de văzut.
A treia profesie pe care o îmbrățișează, fără regrete și temeri, este cea de ”avocat”. Aflat în acestă poziție, tânărul ”avocat” pare că vrea să se liniștească și cum să obțină mai bine această stare, dacă nu printr-o căsătorie de conjunctură. Numai că, tocmai în noaptea nunții, petrecerea îi este dată peste cap, cum nici nu se aștepta, de un perseverent agent FBI (Tom Hanks), care îl ”vâna” pe talentatul farseur încă de la debut. Va reuși oare să-l prindă?
”Catch Me If You Can„ nu este un film profund sau psihologic, nici măcar o dramă de mare impact. Aș zice că e mai mult o comedie de situație, una care nu te va face să râzi în hohote, dar cu siguranță te va amuza teribil. Este genul de film în care, pe parcurs, și urmăritul și urmăritorul devin simpatici, iar spectatorii stau cu sufletul la gură ca nu cumva unul dintre ei să aibă un sfârșit tragic.
”Catch Me If You Can” are un final neașteptat, aproape de neconceput la noi, dar foarte posibil în societatea americană. Scenariul a fost bazat, din câte se pare, pe un caz real dar, cu toate acestea, în ciuda celor doi actori mari, el nu putea fi pus în scenă așa de bine fără geniul regizoral al lui Steven Spilberg.


2 comentarii: