miercuri, 30 ianuarie 2013

Mai stupid nici că se poate

După mine, un SF este ori genial, ori prost cu desăvârșire. Cale de mijloc nu cred că există când ne referim la un asemenea gen. ”Prometheus”, cel mai așteptat film al anului trecut, face parte, cu siguranță, din a doua categorie, fiind unul dintre cele mai stupide SF-uri pe care le-am văzut până acum.
Când am început să-l vizionez, citind despre el înainte, mă așteptam să trateze o idee măreață, să ne aducă ipoteze interesante, noi sau de-a dreptul senzaționale. De asemenea, mă așteptam să văd costume deosebite, decoruri extravagante, peisaje fantasmagorice, efecte speciale înalte, iar toate acestea aș fi vrut să fie învăluite într-un suspans din ce în ce mai trepidant și într-o muzică ce-mi va fi rămas în minte o perioadă nedefinită. Prestația actorilor credeam că va fi, de asemenea, pe măsura așteptărilor, iar când am aflat că din distribuție face parte și Charlize Therone, n-am putut decât să mă bucur.
Speranța a durat până ce filmul a început. Imediat după debut, mi-am dat seama că filmul va fi, dacă nu catastrofal, cel puțin jalnic, iar dacă am rămas să îl văd până la final, am făcut-o numai pentru Charlize Theron, dar și pentru a vedea cât de slabă va fi această producție. De fapt, ce am văzut? Un echipaj uman însoțit de un robot foarte dubios călătorea, de peste doi ani, înghețați fiind, prin Spațiu, pentru a ajunge la o planetă pe care, cel puțin doi dintre membrii echipajului, credeau cu toată tăria că s-ar afla creatorii Omenirii și, astfel, veneau aici ca să aducă pe Pământ dovezi indubitabile despre cum a apărut Omul și cine i-a dat naștere. De la început, echipa de exploratori a părut dezbinată, nepregătită pentru o asemenea cauză, ruptă în mai multe bisericuțe. Căpitanul navei nu dădea impresia că ar avea vreo forță de conducere asupra celorlați, iar leader (pe care nimeni nu-l va asculta) încearcă să se impună o femeie (Charlize Theron), reprezentanta companiei care finanța călătoria. Promotorii teoriei cu privire la geneza Omenirii apar doi actori anonimi, șterși, aproape fără talent care, în film, nu dau deloc impresia că ar avea vreo forță să susțină, chiar și față de colegii lor, ceea ce afirmă.
În sfârșit, naveta spațială aterizează pe planeta mult căutată, iar membrii echipajului pleacă imediat să exploreze zona. Fără nicio explicație prealabilă, ei găsesc un fel de peșteri în care pătrund și, încă de la început, ”echipa” se sparge, doi dintre componenții ei simțindu-se trădați. Cei rămași înaintează în cavernele cu aerul respirabil și, prima dată, descoperă un fel de uriaș fără cap. Capul îi fusese retezat de o ușa închisă de mii de ani, ușa pe care, ajutându-se de un cod secret pe care-l descifrează, robotul cu chip uman reușește să o deschidă. Dincolo de aceea ușă se afla o priveliște extrem de simplistă pentru un film ce se vroia complicat: peste tot erau, din loc în loc, un fel de stâlpi groși, negri, de înălțimea unui scaun, iar din mijlocul lor îi veghea, de la o înălțime considerabilă, un cap imens, ce avea aliură omenească. Odată cu pătrunderea oamenilor în acea încăpere, ”stâlpii” încep să se topească, iar din ei curge o substanță neagră, vâscoasă, la fel ca smoala. În film nu ni se explică ce este cu acea substanță, și nici ce este cu acel cap. Nici nu realizează bine unde se află și ce se întâmplă cu ei, căci ”explorarea” este oprită de o furtună imensă care se pregătea afară, iar membrii echipajului sunt chemați la bază.
În interiorul navei se petrec lucruri de un penibil rar. De exemplu, tânărul cercetător este infestat de către robotul cu chip uman cu un virus luat din peșteră și, în scurt timp, acesta va deveni un monstru. Între timp el se culca cu prietena lui care rămâne gravidă și, deși actul sexual se petrecuse în urmă cu 10 ore, i se spune că este gravidă în trei luni. Fata, observând transformarea monstruoasă a prietenului său, își dă seama că poartă în pântece un mic monstru și se roagă de robot să o ajute să-l avorteze. Numai că acesta nu dorește, încearcă să o înghețe și să o ducă în aceeași stare pe Pământ, ca să dea viață monstrului acolo. Fata își dă seama de intenția robotului, scapă chiar înainte de a o îngheța și fuge singură într-o sală de operații automată. Episodul cu operația abdominală pe care i-o face un robot chirurgical este pe cât de scârbos, pe atât de stupid. Femeia intră în cuva chirurgicală, își face singură anestezia și își programează operația. Un braț metalic cu un cuțit în capăt o taie peste burtă, două cleme metalice îi desfac pântecele sângerând, iar un clește scoate monstrul din ea. Femeia, plină de sânge toată și care țipă mai oribil decât în filmele horror, îi rupe cordonul ombilical cu mână, iar apoi, un alt braț metalic vine și îi capsează tăietura cu capse ce păreau metalice. Odată terminată operația, femeia se aruncă șingură de pe targă, iar în scurt timp va participa ca vârf de lance la o nouă etapă a expediției. Surprinzător, deși apare în fața tuturor plină de sânge din cap până în picioare, nimeni nu are vreo reacție.
Mărturisesc că îmi pare rău acum că am pierdut două ore ca să văd așa ceva. Filmul nu are logică, subiectul constă într-o înșiruire de fapte fără importanță, suspans nu există, iar multe scene sunt aberante pur și simplu. Mă mir că cel care a creat ”Alien” a putut să scoată așa ceva. Cam atât, mai mult nu am ce spune. 



6 comentarii:

  1. Nu sunt fan SF, nu am rabdare cu acest gen. Iar descrierea ta e descurajanta. Probabil voi continua in ritmul meu: vazand filme la intamplare, fara sa ma documentez, bucurandu-ma cand descopar cate ceva OK si minunandu-ma ca dezastrele pot fi totusi apreciate de unii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie SF-urile îmi incită imaginația, îmi trezesc speranța, îmi pun gândirea la contribuție (bine, și alte genuri fac asta), mă fascinează prin efecte și culori, iar cele cu mesaje catastrofale mă îngrozesc. Problema e că foarte rar se face un SF de calitate. Din toate câte apar într-un an, 98 % sunt proaste. Îmi dau seama imediat când un film e nașpa (la fel mi se întâmplă și cu cărțile) și nu-l mai văd. La ”Prometheus” m-am uitat până la final doar pentru că în el juca și Charlize Theron. Am văzut că e prost, dar nu mă așteptam să fie îngrozitor de prost. Îl consider a fi cel mai oribil film pretențios pe care l-am văzut. (”Avatar„ e mult deasupra lui ca și calitate).
      Gusturile și alegerile nu se discută. De aceea spun că sunt de acord cu ”ritmul„ tău pentru că tu știi ce-ți place cel mai mult.
      P.S. Am căutat filmul propus de tine - ”La ceai cu Mussolini” - dar nu l-am găsit pe torentul meu. Am citit despre și pare interesant, chiar mi-ar plăcea să-l văd.

      Ștergere
  2. In SF-uri nu ma regasesc. Nu ma inspira. Parca nu sunt absolut necesare pentru a-mi crea perspective (sumbre) despre viitor.
    Cat despre "Mussolini", eu l-am gasit aici:
    http://kat.ph/tea-with-mussolini-1999-multisub-13-aac-h264-mkv-diaf-t6315221.html
    Sa nu ma injuri daca nu-ti va placea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am găsit filmul pe site-ul de mai sus, dar s-a oprit încărcarea la 77 %. De câteva zile nu se mai încarcă.

      Ștergere
  3. Of. Daca ai rabdare va veni. Eu am asteptat dupa episodul pilot din "Midnight Caller" vreo doua luni. Stationase intr-un punct si dupa aceea s-a descarcat tot intr-un minut... Sper sa merite asteptarea, eu am avut sansa sa vad filmul amintit la TV, pe Digi Film.

    RăspundețiȘtergere