Niste nesimtiti

Muncitorii din ”presa„ noastră nu renunță la ticăloșie, manipulare și prostie nici măcar atunci când au de față oameni care au supraviețuit unor tragedii cumplite, așa cum a fost cea aviatică de seara trecută.

Printre întrebările total dezorganizate pe care i le puneau medicului aflat vizibil încă în stare de șoc, am auzit unele care sunau cam așa: „Cum de ați avut curajul să va mai urcați din nou în avion și să veniți la București?” „V-a fost frică după ce v-ați prăbușit?„ ”V-ați gândit la familie, la copii, nu-i așa?” „Mai puteau fi salvate cele două persoane?”

Să se fi întâmplat tragedia asta în America. Din câte știu, și la ei, și la noi, oamenii care supraviețuiesc unor tragedii sunt considerați victime/pacienți de gradul zero și li se acordă o îngrijire cu totul specială. În SUA, nici poliția, nici procuratura, nici familia, nimeni nu are voie să se apropie de pacient până ce acesta nu iese din starea de șoc și până când medicul nu este de acord că pacientul se află într-o stare bună pentru a oferi informații. Singurii care îl supraveghează sunt medicul și psihologul.

La noi e total pe dos. Pacienți aflați în stare de șoc sunt scoși tocmai de către medici pentru a fi supuși tirului de întrebări ale unora ce își spun ziariști. Acțiunea este însă doar manipulare pentru că răspunsurile pe care le primesc de la pacienții aflați încă în șoc aproape că nu au relevanță: sunt incomplete, neclare, dubioase, ilogice, iar unele momente petrecute pot lipsi cu desăvârșire din memoria pacientului.

Televiziunile și ziarele însă își sporesc enorm audiențele în astfel de momente, dar repercursiunile psihologice asupra pacientului aflat în stare de șoc sunt de necalculat.